Poezii despre lumină și rochii
poezii despre lumină și rochii.
Miracol
Și, înfrumusețat de dragoste,
ai început sa cânți... Alături stam,
privindu-ti buzele sunătoare.
Era un cântec înflorit si pur,
sonorizând lumina din pahare,
tăind suave cercuri în văzduh
si argintându-mi rochia albastră.
Era un cântec foarte cunoscut,
dar nou născut pe buza ta amară,
încât m-a turburat nespus de mult,
poezie de Nina Cassian din volumul: - Cupluri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ageamiu
Estetic și răsăritean
Cu prezență de spirit
El s-a oferit
Să poarte un titlu
La gemul dinspre est
Unde se naște
Priveliștea ca un spot
De lumină diafană
În chip de mască
Pe revoluția planetei
Purtând rochie de mireasă
Pe trupul poeziei
La jumătatea de sus
Vor defila noi poeme
Cu sânge albastru
Pur sânge de facto
La scenă deschisă
O lună plină de stele
Ritual fără limite.
poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerina
O micuță balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colțul său stingher.
Ea plutește peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.
O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Și nu-i soare să-i alinte
Micul corp, ușor de fată.
Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând Mon cher!
poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abecedar
Ziua sfârșește în ochii tăi.
Ziua izvorăște din ochii tăi.
Apa izvorăște din gura ta.
Florile seamănă cu gingiile tale.
Aerul e tânăr în glasul tău.
primăvara vine din rochia ta.
Păsările le-ai făcut cu mâinile tale.
Umbra se ascunde în unghiul trupului tău.
Lacrimile sunt lumini pentru urechea ta.
Râsul e un cântec pentru dinții tăi.
Seara e o vrajă a părului tău.
Somnul e o clipă din sânul tău.
poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul Priveliștilor
Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului,
Doamnă cu multiple măreții!
Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
și muzica ta cu note diverse își află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii și singurătății,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de George Popa
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ispita
Îți făgăduiesc să te fac mai viu decât ai fost vreodată.
Pentru prima oară îți vei vedea porii deschizându-se
ca niște boturi de pești și-ți vei putea asculta
rumoarea sângelui în galerii
și vei simți lumina lunecându-ți pe cornee
ca trena unei rochii; pentru prima oară
vei înregistra înțepătura gravitației
ca un spin în călcâiul tău,
și omoplații te vor durea de imperativul aripilor.
Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât
căderea prafului pe mobile să te asurzească,
să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare
și amintirile tale să-ți pară că-ncep
de la facerea lumii.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești din Călimară
În belșugul de lumină,
Rândunel și rândunica
Făcu o rochiță fină
Împreună cu furnica.
*
Cătălina lor cea creață
Are o hăinuță care
E cârpită cu o zdreanță
Dintr-un bulgăraș de soare.
*
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Povești din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș alege...
Dacă aș putea alege,
aș alege zâmbetul luminos
cu nasul roșu, obrajii îmbujorați,
și o rochie plină de culoare.
Aș alege soarele sau luna cu stelele
și un curcubeu după ploaia măruntă,
și uitându-mă la apusul ăla de pe mare,
poate fi totul o lumină, o veșnicie,
dar facem totul așa cum se poate,
fără vise, cu neliniști vechi și noi.
În fiecare zi, în fiecare moment al vieții,
aducem în inimile noastre un pic de căldură
și de fiecare dată când mă ridic zâmbesc...
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicatio
ție, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufașe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respirația mea, în fașă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ție Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ție, Khayamul meu,
veșnic însetat de vinul și cuminecătura
trupului de inuită, ție,
celui care amiroși
lotușii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele și zborul pe ape, ție,
licornul meu cu corn imperial
și nume de arhanghel în cuvinte
ție, îți închin zăpezile mele sfinte
și dorul meu mare de zăpadă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile
Când mă gândesc că ai plecat definitiv
Cu greu îmi mai astâmpăr amarul
Sunt tot mai singură în poemul meu
Am să adaug un nou început,
Luminilor, fără cuvinte
Am să le cresc strălucirea diamantină
Lumii toată îi prind rochia din umbre
Și o strâng la piept cu foc
Pentru cei ce n-au norocul
Și o plimb prin iarmaroc
Pentru a nu fi un zoc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și rochii, adresa este: