Poezii despre lumină și schimbare
poezii despre lumină și schimbare.
Dacă eu nu ard
dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?
poezie celebră de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare, "vă ard câte una" poate substitui măreția flăcării vii, pe altarul umanității? Lumina sugerează mansuetudine, culanță, sacrificiu și nu [...] | Citește tot comentariul
Ușa deschisă
Lasă o ușă deschisă,
E vremea schimbării de an.
Din iarna ce pare confuză,
Lumina e "calul troian"
Ziduri vor cade stinghere
Gânduri ucise rămân.
An Nou libertate va cere
Iubiri, bucurie si cânt!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eros și Thanatos
Există o anumită lumină în tablourile lui El Greco
În aerul saturat, cel mai frecvent înainte de furtună,
În focul care nu arde,
În flacăra care se stinge brusc
Ca viața sau dragostea.
Eros și Thanatos sunt aproape aceiași,
Pentru că nimic nu se schimbă, poate numai lumina,
Când în ochii tăi își pierde strălucirea nereflectată.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Mă uit la mine și m-amuz
Ce fraged sunt și ce hurmuz!
În răsfățări candide-înot.
Atât venin, de unde scot?
Și ce hazliu îmi este-acest
Timpan al inimii, ce gest!
Și sufletul răsfrânt ca un
Larg evantaliu de păun.
Dar lumina respirând trudit
Mă fierbe-n duhu-i și mă schimbă,
Când atârnat de infinit
Mă face pentru clopot limbă.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față
Nu te schimba la față Doamne
căci apa dăruită pământului nu ia
forma tălpilor mele
și doar teama lățește soarele
pe tot cerul, imens,
cum e lipit de genunchii mei
un fluid verde
totul e real
când cuvintele mele sunt doar fluturi
împrăștiați peste tot-
toți sunt nefericiți
toți sting luminile.
Nu te schimba la față Doamne
nepăsarea are forma
ochilor triști.
poezie de Maria Anegroaie din Singurătate de înger (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul beat de roze
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.
Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur.
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.
Dar iată
A mea nu e vina
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, așteptându-mi regina
De roze e beată grădina.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține
Cu zugrăveli stângace
umple văzduhul ploaia,
și cu culori sărace.
(C-un fulg de nea, odată,
am luminat odaia
copilăriei, toată...)
Ca-n școlărești desene,
ne oglindim în timp,
cu uriașe gene,
cât brazii de înalți,
mereu la fel și-n schimb
întotdeauna alți...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua plânsă,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape strânge-le!
Toamna, pe-a lunii pânză
ne desenează sângele...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși nimic nu s-a schimbat
să-ncetăm a mai crede
în sinceritatea ceasurilor electronice
în vorba dreaptă a semnelor de circulație
în fiabilitatea computerelor
de fapt
nimic nu s-a schimbat
să punem lampa pe masă
să ne lumineze cinstit privirea
poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blândele și ferocele activități ale însuflețitelor și neînsuflețitelor
Deodata gandul mi s-a schimbat in vedere
si ea a inceput sa ma doara
ca o dezmortire
Un fel de crestere de picior
pentru salt pe secunda.
Deodata, totul a inceput sa treaca si sa se treaca
sa nu mai stea si, -
sa se alerge.
Ghimpi mi-au crescut in interior
intepand ceea ce ar fi trebuit sa ma inveleasca.
Sa rupi ce n-a existt niciodata
si ruptura sa-ti fie lumina
durere ca o tromba
in absolutul desert!
.....
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără alibi
Păi vinovat este poporul
cel cu hazul și necazul
pe care-l apucă dorul
și când poate n-ar fi cazul
Cel cu hazul și necazul
ba muncește ba suspină
dar nu și-ar schimba macazul
lumânare făr' de vină
Și când doarme dă lumina
ori poate-l apucă dorul
că muncește și suspină
păi vinovat este poporul
Cel cu hazul și necazul
cel cu netul și cu prazul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și schimbare, adresa este: