Poezii despre lumină și spațiul cosmic
poezii despre lumină și spațiul cosmic.
Muzicienii
Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.
Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.
Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.
Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.
Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.
Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii
-ei-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos exuberant
Elogiu viu dedicat divinității
După reguli încă neînțelese
El sporește factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă
Reprodus în imagini
Se revelează silențios și enigmatic
Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie și energie neagră
Emană secvențe enigmatice
Deghizate în efecte stranii
Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoașteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili
[...] Citește tot
poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți voi săpa fântâni
când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaștri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni
din magică suflare
ce-mi netezește palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
și-n care firul apei
în tine
se coboară
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Coaptă ca un fruct
Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet trecător
Într-un oraș cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.
Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate și ele,
pentru salvarea unui vis
prăbușit.
Reculeg materia din cer
și o preschimb
în cosmos anesteziat.
Aici, într-un spațiu poetizat,
nici nu ți-ai dori să iradiezi
între glorie și epos.
Așteptîndu-mi întîrziat pașii,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
În leagănul luminii
înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrănește
vaste clarități curg de la Dumnezeu
absoluta creație în mine doinește.
în goluri de viață gândurile cresc
fericirea ca tristețea sunt lecții de viață
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceață.
avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorințe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.
cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Depărtarea
depărtarea retrocedată de cosmos,
cu firimituri de timp,
revine în prezentul meu
desfrunzită toată,
golită de așteptări,
unde întunericul e întuneric,
iar ploaia dansează sub geam într-un ecou de cântec trist.
poate tu nu ești niciodată acolo.
nici o visare nu se mai rupe din cuvinte.
marginea peretelui e mereu tivită cu o lumină albastră
care împiedică și interzice scânteierile din stele.
ultimul sens al luminii întinde visele dincolo de mine,
spre uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom petrece eternitatea...
iubito, ne vom petrece eternitatea
acolo unde stixul desparte
cele două lumi posibile
lumea mitică, de lumea lucrurilor
doar avem simțul cosmosului
nu suntem prizonierii contingenței
acolo va fi o iarnă nesfârșită
în eternitate,
grădina noastră pe poale
va fi învăluită în ghețari,
țărmul eternității va fi străpuns
de lagune și golfuri, de ape sclipitoare
mii de flori vor dansa sub tălpile tale în sandale
când dansezi, interiorul tău se face
copil, pasăre sau lună nebună
înghițită de lupii suri pe furtună
alteori ești fața luminii din visuri
înecându-mă în ale tale abisuri
dar nebunia nu se termină aici
intri in văzul meu zburător
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O tentație căreia nu i-am rezistat
atunci când se dă o luptă în tine
între a deschide ușa sau a rămâne prizonier benevol
în pântecul cald și parfumat al unei femei,
nu răspunde!
ți-e chipul ei necunoscut, atingerea ei străină,
așa că ignoră provocarea de-a înfrunta lumina
și continuă să meditezi asupra cosmosului
în spațiul rotund, ideal,
cu hrană suficientă și fără chirie
îți poți aduce și o mașină de scris dacă vrei-
e visul meu să citesc opera pură,
neatinsă de păcatul originar!
îmi amintesc.
te vor tenta obiectele concrete,
acțiunea,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre galaxii de lapte
mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu știe cum să-l treacă
nici cărări nu sunt
gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înțelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte
încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie
gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și spațiul cosmic, adresa este: