lumină şi suferinţă

Durerea – are un Moment de Orbire

Durerea – are un Moment de Orbire –
Nu îşi poate aminti cu adevărat
Când a început – sau dacă a fost
Un timp când ea n-a existat –

Nu are viitor – se are pe sine –
În imensitatea ei îşi are locuinţă
Propriul trecut – iluminat pentru a percepe
Noi Perioade – de Suferinţă.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Viermele luminii roade, roade talpa lumii,
întuneric, umbre hămesit deşiră.
Atârnă pretutindeni imense zdrenţe negre,
încât pare că moartea ne flutură sardonic steaguri
de hău şi nefiinţă.
Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
singuri, înspăimântor de singuri,
cu obscură teamă-n suflet,
strigătul nostru de disperare este strigătul mut al lui Munch.
Strecurându-ne printre înşelătoarele goluri ale existenţei
- oglinzi deformatoare, multiplicate la infinit,
lacrima ne pare ocean amar
ce ne sufocă, ne înghite.

Prea deprinşi cu suferinţa, cu durerea,
ca o mască
insinuată profund în firea noastră,
orbecăim prin somnul lumii,
şi nu vedem cum,
din crisalida de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a împiedica lacrima

Floarea se naşte zâmbind,
floarea trăieşte zâmbind,
şi, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce eşti tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?

Nici nu ne trece prin gând
că şi frumuseţea
poate avea motive
de suferinţă -
uităm
că şi noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.

poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte staţii de lumină

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea mulţumirii sufleteşti
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anost

Eu stiu ca toate ce tu vezi
Maine nu mai există,
Că viata-n care trăieşti
Tu ai lumina stinsă.

Tu luminează cu ai tai ochi
Cărarea vieţii tale
Şi cu puteri cereşti
Tu vei gasi o cale!

La drum de seară lungă
Ce pare să nu treacă,
Oh suferinţă grea,
Deschide-mi ochii odată!!

Si trece... totul trece...
Si moartea cu a sa grabă,
Mai vino, viaţă, o dată
Ca tânără-s şi moartă!!

poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se teme

În vene sângele pulsând îl doare,
În trup se scurge un fior isteric,
Nu vrea singurătate şi-ntuneric
Se teme de ce are şi nu are,

De scârţâit de uşi, de viscol, vânturi,
De ploaia ce loveşte fin în geamuri,
De caii ce-s în vis scăpaţi din hamuri,
De tot ce e real şi nu-i, de gânduri.

Lumina ca o mamă-l linişteşte,
I-alină nebuneasca suferinţă,
Când vede oameni simte că trăieşte
Şi uită de necazuri şi credinţă.

Durerea ce-l sfâşie-o păcăleşte
Trecând c-o mască falsă prin fiinţă.

poezie de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasai asupra mea...

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită
şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună
în malul existenţei, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopţile amorfe ale ţărânii oare
ce forţă limpezită, fantastică nevroză
şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...
E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa
de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Minciunile pe care le spui
Rup tăcerea
Ce se aşterne
Peste râul întunecat
Ce duce spre locul
Unde lumina înţelepciunii
Nu ajunge
Unde bunătatea şi frumuseţea
Au fost de mult uitate
Rupte de pe cer şi aruncate
În hidoase şi reci încăperi

Minciunile pe care le spui
Te fac să simţi durerea,
Strigăte de suferinţă
Sparg liniştea în mii de cioburi
Ce-ţi rănesc privirea
Obişnuită să vadă
Doar lumină şi fericire,
Oamenii din jurul tău

[...] Citeşte tot

poezie de Calin Ioan Acu
Adăugat de Dinu Mihaica
Comentează! | Votează! | Copiază!