lumină şi victorie

Dependenţă

Această dependenţă a umbrei de lumină
e chiar foarte jenantă
numai noaptea
îşi mai poate permite
o oarecare libertate
reuşind chiar să-şi râdă
de strălucirea întâmplătoare
sau de paloarea lunii
tot ce e de sine stătător
propriile împotriviri îşi învinge.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt pornirea spre ură

Când gândesc să fac un rău
am o privire crudă şi întunecată,
mă las păgubaş
şi din lăuntru răsare lumina pe faţă,

atunci mă birui
capăt alură de învingător.

Simt pornirea spre ură,
e un şarpe veninos
călcat unde-l doare.

În oameni se ascunde necuratul
care te îndeamnă la păcat,
dar pe urme merge şi Dumnezeu
ce te cheamă să-i intri sub piele,
eşti asemeni lui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima care râde

viaţa ta este viaţa ta
nu-o lăsa să fie îngenuncheată în mocirlă.
stai de veghe.
sunt multe uşi deschise.
există o lumina undeva.
s-ar putea să nu fie foarte strălucitoare dar
ea învinge întunericul.
stai de veghe.
zeii îţi vor oferi şanse.
cunoaşte-le.
profită de ele.
nu poţi înfrânge moartea dar
uneori o poţi învinge rămânând în viaţă.
şi cu cât înveţi să faci asta mai des
cu atât va fi mai multă lumină.
viaţa ta este viaţa ta.
cunoaşte-o cât timp o ai.
eşti nemaipomenit
zeii aşteptă să se bucure
de tine.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai lumina

Numai lumina susţine înălţimea plopilor.
Prin lupa uitării,
drumurile sunt oase albe impecabile.
Numai lumina reazămă gardurile.
Eu insist să fiu stropul de apă
stâlpilor să le crească fire,
catargelor steaguri, plopilor frunze.
Surâsul cinic pe chipul luminii.
Cine dintre noi doi va învinge?

poezie de Lucian Pop
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori spirituale

Când la destrăbălaţi vin zorii albi şi vineţi,
Intrând în armonie cu-arzândul Ideal,
Având şi mijlocirea unui mister fatal,
Un înger se trezeşte în jalnicii procleţi.

Al cerurilor sfinte îndepărtat azur
De omul prăvălit, dar care mai visează,
Se cască, se deschide, cu hău-n rezonanţă.
Astfel, dragă Zeiţă, spirit lucid şi pur,

Pe resturi fumegânde de josnice orgii
Imaginea ta scumpă, trandafirie, clară,
Prin ochii mei măriţi fără-ncetare zboară.

Dar soarele-adumbreşte lumina de făclii;
Mereu învingătoare, fantoma ta mi-apare,
Spirit strălucitor, ca sempiternul soare.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Te-asemeni florilor de primăvară
Atunci când îşi desfac petalele
Tu radiezi o frumuseţe rară
Şi pentru tine luminează soarele

Tu eşti un înger printre oameni
Trimis din cer de Dumnezeu
Să mă veghezi pe mine pretutindeni
Să mă înveti să înving ce-i greu

Tu eşti luceafar între stele
Şi vreau să fi a mea pe viaţă
Cu tine uit de clipe grele
Doar tu îmi dai speranţă

poezie de Stefan Tabacu
Adăugat de Stefan Tabacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abur incolor

Un suflet frumos
Mereu el va scrie
Cu un gest duios
Nu-l ţii în colivie

Lumina lui e inima
Iubirea este soarta
Dulce alinare carma
Învinge şi moartea

Nu-i zăvorâ zborul
Unui abur incolor
El îsi plânge dorul
Prin aripile fluturilor

De iti iese-n cale ta
Tu esti omul fericit
Te cuprinde liniştea
Simţi cum esti iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt pornirea spre ură

Când gândesc să fac un rău
am o privire crudă şi întunecată,
mă las păgubaş
şi dinlăuntru răsare lumina pe faţă,

atunci mă birui
capăt alură de învingător.

Simt pornirea spre ură,
e un şarpe veninos
călcat unde-l doare.

În oameni se ascunde necuratul
care te îndeamnă la păcat,
dar pe urme merge şi Dumnezeu
ce te cheamă să-i intri sub piele,
eşti asemeni lui.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii acolo

Să fii acolo unde,
cerul sărută pământul,
acolo unde
poţi rosti cuvântul.
Să fii acolo unde,
seninul îmbrăţişează iarba,
acolo unde
departe de tine-i graba.
Să fii acolo unde,
miraculoase sunt faptele,
acolo unde
nu te ating păcatele.
Să fii acolo unde,
poţi să admiri imensitatea,
acolo unde
poţi învinge moartea.
Doar acolo
poţi îmbina
viaţa spirituală
cu cea materială.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru tăcut

naşterea ar fi un ţipăt victorios
sau un strigăt de luptă
ori de disperare
un freamăt de dincolo de percepţii

pare ciudată suferinţa facerii
tânguirea vieţii
la prima atingere a luminii

par şi mai stranii
pacea şi odihna de pe chipul
adormit în umbră
în drumul stins
spre tărâmul
negru tăcut

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!