Poezii despre lumină și virginitate
poezii despre lumină și virginitate.
Fragii
Pădurea uriașă stinge lumina zilei.
Munții de piatră țin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Și pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Noapte
Se-ntind bulevarde-n noapte de vară,
Pe arbori, electrică lumină -
La gară zvâcnește o mașină
Și-n gol, tresar signale de gară.
Pe cer de safir, comori de avari...
Tăcerea în gol vibrează cu zvon,
Orașul, cu-ncetul, pare-un salon,
Acuma, în somn, tresar fete mari.
poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
Luna este albă, mică și rotundă și frumoasă
Ca un sân de fată mare și cuminte și sfioasă
Razele-i pătrund prin geamuri și pe fața unui prunc
Se opresc șoptindu-i visul. Doamne, unde să mi-arunc
Ochii, sufletul din mine și cu tot ce am în el
Spre lumina ta din ceruri sau spre David-Mugurel?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două viteze viteze
De lumină să fugim,
Adormim.
Visele să le gonim,
Ne trezim.
Viteza luminii
Poartă fuste mini,
Goana viselor,
Chiloți cu picior.
Două fete mari,
Distincte-n scalari.
Spuneți-mi voi care
Mai fată, mai mare.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legile
șoldurile ei sub colanți
suspină se deplasează
în lumina virgină (adică
încă neviolată) de după
amiază - poate-aș dansa
cu domnișoara puțin
răzvrătită în legile care nu
se vor ști deocamdată
decât în piețele publice
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Înebunitor e verdele pomilor
primăvara...
Cărări irizate
deschid inimii
ochiuri de cer, de lumină.
Văzduhul sângelui
naște decor fantomatic.
Osia cerului
se-ntoarce scânteietoare,
picioarele noastre
măsoară timpul.
Rai înflorit, albă-mpăcare,
zeii au coborât pe pământ.
Priviți, pădurea vine-nspre noi
cu trup și aură de virgină.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, floarea soarelui
O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând pașii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce și mai blândă
Unde calea drumețului trudit se termină,
Spre țara unde tineri consumați de neîmpliniri
Și clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese și miri
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.
poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Cartea "Cartile profetice. Vala sau Cei patru Zoa" de William Blake este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Lunii Mai
O, fecioară, mamă a florilor dulci de primăvară!
O, frumoasă mai, în flori strălucitoare îmbrăcată!
De ce nu aduci floarea sufletului meu
Printre multele tale floricele frumos colorate?
Ah, eu! Un alt înger poate fi acolo,
Luna mai a florilor sufletului? Într-o zi fericită
Atunci poate veni acel înger, și pe capul meu
Va străluci cu lumină suavă - un palid infinit mai!
poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te văd printre stele
Din ceruri coboară o ploaie de stele.
Frumoasă fecioară, te văd printre ele.
Ai fruntea senină, mișcare grațioasă,
Răspândești lumină, tu fată frumoasă.
Cu zâmbet și cu iubire, vieții îi dai strălucire.
Îmbrăcată în hermină, ai origine divină.
Mai frumoasă decât luna, tu viața o-împodobești.
Vei străluci întotdeauna, precum astrele cerești.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec fără cuvinte
Nepereche luceafărul
mângâie cu raze reci
fecioarele pământului,
în țesătura nopții de vară
stelele mocnesc de invidie,
când se topește lumina
de iubire în inimi,
în piept se închide
verbul nescris.
Cântec fără cuvinte
ne lasă în rugă
cu genunchii pe piatră
și ea rece.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și virginitate, adresa este: