Poezii despre lungime și viață
poezii despre lungime și viață.
Univers
În țipătul răsărit precum soarele
trei kilograme de viață
și o jumătate de metru speranță
fiica
este acum
tot universul nostru
poezie de Antonina Sebesta, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idealul
de frumusețe al unei fețe...
să vedem
cum iubește ea mai
mult și mai mult
femeile de peste doi metri
(?!)
de minimum șapte
zeci de kilograme de
maximum o viață trăită
pe post de miss uni
vers foarte alb
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de viață lungă și bună
Îți urez ca să trăiești
Ani câți sunt în mare pești
Și-ți urez să fie buni
Câți în mare sunt barbuni,
Sturioni (moruni, nisetri,
Cu lungimi de câțiva metri),
Gingirici (sau scrumbioare),
Spade și căluți-de-mare,
Șprot, anghile și guvizi,
Câți labani, macrou, stavrizi,
Cámbule, calcani, hamsii,
Toni, sardele și scrumbii!
Altfel spus, să fie toți,
Buni cât nici visezi că poți!
poezie de George Budoi din Urări (23 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu garda jos
Stai departe de săbiile ascuțite.
Nu te apropia de femeia frumoasă.
Apropierea de o sabie tăioasă te va răni la mână;
Apropierea de frumusețea femeii îți va răni viața!
Nu distanța constituie pericolul drumului,
Zece metri sunt îndeajuns pentru a distruge o roată;
Pericolul iubirii nu vine din a te îndrăgosti de multe ori;
Este suficientă o singură seară pentru a rămâne cu o cicatrice în suflet.
poezie clasică de Meng Chiao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să trăiești în pace
Pacea e soția dragostei,
care înseamnă
curățirea minții,
blândețea sufletului,
dulceața inimii,
odihna vieții
și lungimea unei prietenii.
Inimile oamenilor
se leagă doar prin
armonie și pace.
Se unesc și prin
durere și fragilitate,
fără vărsare de sânge
și primesc binele în suflet.
poezie de Eugenia Calancea (11 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
După prânz
După prânz un pui de somn:
La trezire două cești de ceai.
Ridicând capul,
Văd iarăși razele soarelui
Căzând pieziș dinspre sud.
Cei fericiți regretă scurtimea zilei,
Cei triști abia așteaptă să scape
De povara unei zile care nu se mai termină.
Dar cei ale căror inimi nu cunosc veselia și nici tristețea
Își văd liniștiți de viață,
Indiferent de "lungimea" sau de "scurtimea" acesteia.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu mă mai zbat demult cu viața închisă-n colivie
împrejmuită de credințe și valori înalte de 5 metri ce mă lasă să văd cerul pe jumate însorit,
zidul din curtea mea e pictat cu margarete colorate și un curcubeu străveziu,
lumea mea e așa cum o vreau eu...
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai cumplită nenorocire
Cel mai amar dintre toate lucrurile din viața mea amare:
Ea, pe care-am iubit-o nespus, lumii mele centru,
E moartă și-acum, într-un sicriu din lemn de cedru
Plumbuit, se afla undeva departe, nemuritoare
Sau, nor-fantasmă, cutreieră o singurătate mare
Împinsă de forțe stranii zi de zi, metru cu metru,
Mie-asemeni, neconsolată, abandonului epicentru,
De neatins, oricâte implorări sau rugi curg fără încetare;
Resturi de viață petrecute-ntr-o nesfârșită lamentare.
Acesta-i cel mai amar lucru: nu-i pot întinde-o mână
De ajutor și nici s-o consolez, deși, o, cât aș fi vrut!
N-o pot încuraja și nu-i pot oferi nicio îndrumare;
Și gândul că-i singură, biet nod nevăzut de țărână,
În lumea stafiilor... ea, pe care-am iubit-o cel mai mult!
poezie de C. Louis Leipoldt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele sufletului
Sufletul meu e câine credincios
L-am dezlegat adeseori din lanț,
Adeseori din cușca lui l-am scos
Și l-am târât până la șanț,
Până la șanțul întăririi mele,
Ca să-l înnec în zmârcul dintre stele.
Desprins cu lanțul și lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cușcă
Și mârâie la biciul dintr-un cui
Care scoboară pe-nserat și-l mușcă
Și i se plimbă ca un foc pe piele
Rănile lui sunt și-ale mele.
Câine mișel, tu mârâi numai biciul
Și urmele și pragul mi le lingi!
Căci te târăști ca să-ți păstrezi șoriciul
Și dând din coadă voia mi-o învingi.
Pe toată viața înnădit cu tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lungime și viață, adresa este: