Poezii despre mâncare și sport
poezii despre mâncare și sport.
Bună!
Bună! Chipeș vânător,
Trage, fă un mic efort.
Poc! Și animalul
A căzut - e mut și mort.
Nu se-arată, nu atacă, nu înșfacă,
Nu mănâncă și nu bea. Ce splendid sport!
poezie clasică de Walter de la Mare din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina Timpului (sonet)
TAINA TIMPULUI
(sonet temporal)
M-am străduit să țin ritm accelerat
Cu timpul fugar, către neuitare,
Din vremea când lustruiam bănci școlare
Cu antebrațe de elev premiat.
Zadarnică îmi este încercare,
Chiar dacă sunt campion la alergat
Și multe competiții am câștigat
În lupta cu viața prin destin ciudat.
El n-are somn, nici vreme de mâncare,
Cât străbate Pământul în lung și-n lat,
Pentru recolte-n toamne roditoare.
În taină, spre infinit a fost setat,
De zeitate a tot creatoare,
Să fie ca un rebel însingurat.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (13 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vițeii cei răi
Mă uit în ZF.
Îl detest,
Dar e despre bani și căile lor misterioase,
așa că-l citesc.
Vreau să aflu starea vremurilor.
De fiecare dată, dau peste oameni la costum
Durdulii, rotofei, rumeni ca niște porci la proțap,
Vițeii cei răi,
Zâmbind triumfător din costumele lor scumpe
Ca și când au aflat secretul vieții.
Sunt atât de plini de ei,
Plini de bullshit,
În pozele lor aprobate de PR
În birourile lor de mucava
Dând lecții despre cum să reușești
în an-tre-pre-no-ri-at.
E o competiție de mâncat rahat
Și oamenii din ZF sunt campioni olimpici
poezie de Teodor Burnar din Nu voi fi niciodată ce vreți (iunie 2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oițele năzdrăvane nu se lasă mâncate de lup
își poartă podoaba ca pe o cămașă de zale
poate că lâna lor e de aur
nu sunt prea multe izvoare care să infirme zvonul
nici măcar cei de la click nu au găsit nimic
deși unii poeți susțin ceva mai mult de atât
(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)
cică și firul ariadnei s-a tors din spinarea lor
și mai toate cojoacele fără ac
până și dumnezeu a înțeles că e nevoie de miorițe
(laie sau bucălaie și chiar tărcate-de ce nu)
și nu s-a mai opus minunilor
dar nici nu a mai intervenit în intrigile bacilor
.....................
de la prima întâmplare ciudată cu astfel de mioare
s-a luat măsura tunsului în răspăr
unii chiar au îndrăznit să pună de un campionat
mai național mai mondial după puterea fiecăruia
chiar au cerut să fie cuprinsă în probele olimpice
.....................
dar între timp păstorii au deveni baci mai apoi ciobani
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul fără femeie
Bărbatul fără de femeie
E-un templu ce-i lipsit de zeie,
Biserică făr de altar,
Un preot ce-i lipsit de har.
E stupul fără de regină
Și pomul fără rădăcină;
E o grădină fără flori,
O față fără ochișori.
E-un corp lipsit de inimioară
Și-i ca o casă fără scară;
E ca un trup lipsit de suflet,
Ca omul fără de răsuflet.
E casa care n-are uși,
E marea fără pescăruși,
Odaia fără de fereastră,
O goală și umilă glastră.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (9 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prince
Era crescut, de mic, și îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu știa ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.
Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinerețe,-o mare stea
ba, chiar și-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.
Căci fiul ei, un mânz promițător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambițios,
și se vădea a fi un luptător
periculos.
Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naștere, așa cum l-a primit,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul
Un parfum e-o simfonie
De mirosuri, o magie,
E-un poem fără cuvinte,
Care îți rămâne-n minte.
Lumea bună sigur știe:
Un parfum e-o poezie,
Poezie olfactivă,
Minunată, expresivă,
Scrisă cu esențe rare,
Cu mult suflet și răbdare,
Cu știință și cu har,
Cu talent, cu geniu chiar.
Cum spunea un menestrel,
Sunt parfumuri fel de fel
Și, de mii de ani încoace,
Multe-s afrodiziace.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O altfel de poveste cu berze și copii...
Povestea sumbră ce s-a petrecut
În noua Românie democrată,
Pe raza unui sat puțin știut
O spun acum cu inima-ntristată
A început ca joaca-a doi copii
Cu-a lor nenorocită jucărie
Primită-n dar de la părinți zurlii
Și s-a schimbat curând în tragedie...
Cei doi, odrasla șefului de post,
Un răzgâiat, un viitor coțcar,
Cu-amicul mototol, obez și prost
Dar fiu al preamăritului Primar,
Cum n-au rămas în vară repetenți,
Culanți, tăticii lor le-au procurat,
Iresponsabili, dar omnipotenți
O armă sport cu aer comprimat
[...] Citește tot
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mândrețe de faliți
N-ar trebui pe nimeni să supăr, să rănesc,
Căci doar părerea, sincer, pe drept îmi spun, exprim,
Ca unul ce fac parte de-un loc, ce-i zic "trăiesc";
Cu ce-mi numesc popor, cu proștii lui, cu Prim...
Îmi laud sursa firii, chiar laude îmi aduc
Cu ce mă cred mai bun, util și educat.
Dar mă izbesc de exemple -că nu sunt singur, cuc-
Ce-o lume întreagă vede și n-am; ce-am handicap!?
M-ascund timid, cu teamă -din bunul simț, rușine-
De snobii narcisiști ce stăpânesc azi țară
Și mint, se mint pe ei, sau cred chiar proștii- bine,
Gogoși; c-am fi frumoșii, deștepții!?... Ne declară!
Cum de prostime e multă de-a fi majoritate
Ca să-și aleagă boii neduși la școli, pungașii,
Să îi conducă în "falnici", plini de imbecilitate,
La vindere de țară, făr' judecăți?... Ei, lașii!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argo
Argo era un câine din rasa brac german
Printre ai lui, un alfa, un șef pretorian.
Avea un sânge nobil și-n lungul pedigri
Erau mulți din strămoșii ce par a zămisli
Urmași de mare clasă, urmând un strict canon,
Ca tatăl lui, de pildă, un mare campion.
Era micuț, de-o lună, grăsuț și obosea
Iar, timp de-o săptămână, dormea, mânca, dormea,
Dar dacă, într-o joacă, uitai să îl implici,
Lăbuța lui, întinsă, spunea: "-Eu sunt aici!"
Voia, cu dințișorii ce tocmai îi creșteau,
Să roadă ba un deget, ba lucruri ce mișcau.
Creștea frumos, energic, blănița îi lucea
Era alb printre pete, urechi de catifea,
Părea scos din pictura în care-un vânător
Își caută vânatul, urmându-l răbdător,
Prin tainice coclauri pășind cât mai discret
Și bucuros să-l vadă oprindu-se-n aret.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mâncare și sport, adresa este: