Poezii despre mântuire și sfințenie
poezii despre mântuire și sfințenie.
Izbăvită ardere
Curcanii au mutat pe soare șirul
De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii.
La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul
Rotunzi se fac și joacă pântecoșii!
Șuvița stelei noi întinge-n ape,
Un stăpânit pământ ascultă ani,
Pământul s-a lipit de steaua-aproape.
Nuntesc, la curtea galbenă, curcani.
poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătorile de iarnă
Așteptăm cu drag Crăciunul
Ziua nașterii cea sfântă,
Că s-a născut Fiul Sfânt,
Mântuitorul pe pământ.
Oile pe El suflau
Și îngerii Îl vegheau.
Saltă fericit poporul,
S-a născut Mântuitorul!
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindă
Din visul armoniei sfinte
Maria a născut
Pentru a lumii mântuire
Pe Isus pruncul sfânt.
Pe cer o stea a răsărit
În calea magilor
Și spre locașul sfânt pornind
Minunea au vestit.
Aur, smirnă și tămâie,
Magii îi dăruiră
Mariei și pruncului sfânt
Apoi li se-nchinară.
În leagănul Crăciunului
Colindători mângâie
Visele sfinte-a pruncului
În brațele Mariei.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (9 decembrie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă, slavă, slavă Ție!
Slavă, slavă, slavă Ție
Bun și blând și sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ție ce din jalea
Morții ne-ai eliberat
Și ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.
Slavă Ție care-o turmă
Nesfârșită-Ți pregătești,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să strălucești.
Slavă Ție-n fericirea
Unui veșnic viitor
Când pe toată nesfârșirea
Va fi-o turmă și-un Păstor!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace și-armonie,
Să cadă încet și blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Și mulțime de creștini
Și de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Și-al Mariei Sfânt alint.
poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-i Lui Isus onoare
Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne așeze iar în rai
Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întărești făptura
Nu de azi și nu de ieri
În Cuvântul Sfânt Divin
Viața însăși se găsește
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuiește
Numai El azi ne oferă
Viața veșnică mereu
Să primim a vieții eră
Prin credința-n Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru Hristos (sonet)
RECVIEM PENTRU HRISTOS
(sonet pătimirilor)
Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce amintește de Hristos pe Pământ,
De Harul Său și sânge în pocal sfânt,
Pentru ucenicii pe care-i iubea.
Răsună ecouri în Sfântul Mormânt,
Până află toată creștinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Și a înviat, spre un nou Legământ.
Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veșminte.
În ceruri se întrunește Sinodul
Să dăruiască celor din morminte,
Viață veșnică prin Mântuitorul.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Poeme îndumnezeite (30 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, ce veste minunată!
O, ce veste minunată!
În Betleem ni sa rata
Că a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt,
Fecioara curată.
Mergând Iosif cu Maria,
În Betleem a se scrie,
Într-un mic sălaș, lângă acel oraș,
S-a născut Mesia.
Pe Fiul în al său nume,
Tatăl l-a trimis în lume,
Să se nască, și să crească,
Să ne mântuiască.
Păstorii văzând în zare,
Din cer o lumină mare
Ei fluierau, îngerii cântau,
Cu toții se bucurau.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare albastră
sunt o conștiință împăcată cu vaste reflecții
asupra existenței cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârșitele proiecții
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.
duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieții
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopții
și iubitorul soare răsare iar din mare.
prin credință sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.
să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Colo sus
Colo sus și mai în sus
Colindăm Doamne, Colind
La porțile raiului
Este-o dalbă mănăstire.
Și-ntrânsa cine șade?
Șade Maica Precesta
C-un prunc mic ce tot plângea.
Maica Sfânt-așa-i zicea:
"Taci pruncule, nu mai plânge,
Că maica ție-ți va da
Două mere, două pere
Să mi te joci tu cu ele
Și cheile raiului,
Raiul sfânt să-l stăpânești,
Pământul să-l moștenești,
Pe noi să ne mântuiești".
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre mântuire și sfințenie, adresa este: