Poezii despre măști și religie
poezii despre măști și religie.
Obiceiuri
Dăm masca jos seara de seară
Și dimineața ne mascăm iară,
Numai în fața lui Dumnezeu,
Tu ești tu și eu sunt eu.
poezie de Vasile Ciubotărașu (4 iunie 2015)
Adăugat de Vasile Ciubotărașu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento Mori
Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntați,
Înbufnați fără vină,
Încordați, supărați
Și uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheață și tină.
Avem brațe de lut
Și în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.
poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul ca o rană deschisă
Între martirii și avocații istoriei
cu lacăt la gură și cătușe la mâini
având totuși la răsărit
HARTA ROMÂNIEI MARI
drept icoană
ezitând totuși 24 de ore pe zi
între
vierme și albatros
liber ca un râu de munte
c-un mal în rai
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (24 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masca Annei Frank
Viața cu de toate-i plină
cerul are iar zăbrele
Dumnezeu din carantină
îmi dă bune pentru rele
Cerul are iar zăbrele
doar am mâinile legate
și atât un pumn de stele
într-un dor de libertate
Doar am mâinile legate
Dumnezeu e-n carantină
viața merge ca pe roate
viața cu de toate-i plină
Cerul are azi zăbrele
Doamne gândurile mele
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 martie 2020), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete ucise...
Demoni pentru lume s-au incăierat
Pe Dumnezeu l-au împărțit,. tăiat
Sub cerul trist și însângerat
Dezbinând cu zarurile de plumb
În religii ce aruncă cu colb
Robindu-ne ochiul zălog și orb
La zâmbetele ucise de foame
Iertate prin moschei și catedrale
Cu măștile luxoase de icoane
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni cu chipuri meschine
Oameni cu măști pe față,
Care pe alții îi învață ce e bine sau rău
Și cum trebuie să-l iubescă pe Dumnezeu,
Dar ei umblă cu diavolul în gând mereu.
Oameni cu măști pe față,
Care pot curma o viață
Și zic că nu sunt ei vinovați,
Dar omoară chiar și pe ai lor frați.
Oameni cu măști pe față,
Care au inimi de gheață
Și suflete întunecate
De-atâta lăcomie și nedreptate.
Voi, oamenii cu chipuri meschine,
Care omorâți ale noastre destine,
Scoateți-vă măștile, că nu vă stă bine.
poezie de Vladimir Potlog (7 august 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la față a numelui
aseară m-am hotărât să te numesc amin
să rămâi pentru mine
capătul cel trainic
al rugăciunii
aseară m-am hotărât să te numesc amin
trupul tău meschin îmi joacă feste
nu pot să te contest
te fac doar mască
pentru ceresc
aseară m-am hotărât să te numesc amin
să fii, să zbori și să rostești
pe buzele mele arse de soare
dimineața, când părul tău
moare pe umărul meu
aseară m-am hotărât să te numesc amin
și-am adormit, am stins culoarea
și m-am trezit ca dintr-un vis
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Dodoc
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zic și eu
Ce multe versuri, ah! ce multe versuri
Și totuși ce puțină poezie!
Unde te uiți podoabe, panglici, dresuri,
Nicio revoltă, nicio bucurie.
O secetă imensă peste toate.
Emoții false, măști și platitudini.
Poetu-și face locul dând din coate
Și-n templu poze ia, nu atitudini.
...
Unde sunt timpii când feream urechea
De ritmuri încâlcite și vulgare,
Când șlefuiam imaginea, străvechea,
Cu noi oglinzi albastre, sublunare?
Pe-atuncea poezia, în ființă
Șoptită tainic, ca o rugăciune,
Era o profesiune de credință.
Astăzi credința e o profesiune.
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duelul Măștilor
Copacii nu poartă măști,
Ne dăruiesc roada, firești
Florile ne desfată privirea
Nu ne mint, nu vor nemurirea.
Păsările ne cântă în dimineață
Nu ne cer aplauze,
frigul ne dezgheață
Cerul ne trimite lumină
Mângâindu-ne în raza-I divină.
Nu ne cere preț și nici socoteală,
Suntem copii lui, ne este mamă.
Dumnezeu ne iubește și ne iartă,
De suntem vii sau suflet de piatră.
Oamenii din ce os îs construiți
Într-o mie de măști zidiți...
În inimă plânge, cu o mască zâmbește
Îți întinde mâna, cu o mască te urăște.
M-aș face frate cu pădurea
Să fug de masca ca securea.
M-aș face o pasăre fără de ură
[...] Citește tot
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străbunii
învie cu gura acoperită
de un tifon - bandaj
- mască
veche rugăciune
trecătorule împăcat calci pe lut
îl calci binișor
au înviat
să vadă lumea nouă mode
lată
din lutul călcat în picioare
de picioare de femeie
în raza soarelui vagabond
crispat pe banalul mapamond
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre măști și religie, adresa este: