Poezii despre meșteri și noapte
poezii despre meșteri și noapte.
Puritate
nopți cu rând am sădit
pe cer
diamante pure între
răsărituri și apusuri
acolo sus pintre dălți
ciocane și covoare
de praf pulbere și stele
eu meșter chinuit
am sculptat cu ochii minții
cu raze din ele
bloc de marmură albă
spărgând pură coloană
goală
din piatră chipul tău
răsărind drept stea
piatră dură admirată
pe cer de noapte
lângă maestoasa lună
pudică și pură
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor adâncurile de peșteri
Cu filigranul meu la meșteri
Ca-n propria biografie.
Pledează versuri în instanță
Între rigoare și asceză
Și-n fiecare paranteză
Veghează-acunsă o balanță.
Argint și aur în retortă,
Căruțe cu țigani, pe rând,
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creșteri și descreșteri;
Un filigran cu care meșteri
Dau zor într-o tipografie.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru lumină
Și se făcu lumină!
Și iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntreg pământul...
Și iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzi cu focul, cu ploaia și cu vântul...
Și le-arătași albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedri și munții cu cărbuni, câmpiile cu grâne și mările cu sare, livezile cu prune și iarba cu pășuni...
Și le-arătași viața multiplă-abia creată, și din pământul umed, treptat, treptat, cum naște și pasărea ce zboară și peștele ce-noată, și lupul rău ce urlă, și mielul blând ce paște...
Și le-arătași putința refugiului prin peșteri, și trestia să-și facă colibele pe lacuri, și cremenea cu care lucrară primii meșteri, oțelul pentru suliți și lemnul pentru arcuri...
Și le-arătași minunea ce-nfiorează noaptea, pe cei ce dorm alături - străin lângă străină - și taina-mpreunării, sortită-n ziua-a șaptea...
Și le-arătași urmașii...
Și se făcu lumină!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cugetul românesc, I, nr. 1 (februarie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui rege asiatic
lui Cuza Hotta
Pe soclurile albe de marmură,
Sculptate
De dalta unor meșteri aduși din alte țări,
Eternizate-n masca supremei nepăsări,
De-a lungul celor șapte alei
Întretăiate
De alte șapte-alei,
În parcul meu veghează o sută de femei ―
O sută de amante pe care le-am iubit
Cu-atâta frenezie,
Că-n spasmele dorinței
În fiecare noapte sfârșeam printr-un cuțit
Poemele-ncepute cu buzele și dinții.
Și-n parcul meu,
De-a lungul aleilor pătate
De lacrimi
Și de sânge,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forța cuvintelor
cuvintele îmi dau întotdeauna forță
înțelepciunea curge cu vorbe de duh
îmi luminează noaptea ca o torță
pe aripi de vis plutesc în văzduh.
adesea cuvântul e un fel de toiag
mă sprijină să nu cad în bezna adâncă
construit de meșteri din trunchi de fag
înlătur cu el obstacolul- stâncă.
cuvintele-s lumină mă țin noaptea trează
sunt ninse de stele ascunse-n poeți
îmi spune și Luna să nu-mi fie groază
de jocul umbrelor extins pe pereți.
cuvintele cheie credința mi le-a dat
hristice învățături am aprofundat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă s-ar vinde moartea...
Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar așeza la coadă ciorchini sinucigașii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliașii
S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie și altceva, ce dricuri
Ar meșteri rotarii ciuciți sub sentimente
Groparii ar da orții să-și cumpere cazmale
Și târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din țări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere
Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Și cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar crește cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Epopee
urmez Calea Lactee să trec de genune
turmele de vise pasc pe pajiștea nopții
aspir cu nesaț stelară minune
schimbând în lumină sinistre concepții.
nu-i târziu să fiu val de lumină
să luminez pământul cu gândurile mele
iubirea divină o am în albumină
pacea cerească îmi cântă sub piele.
nu-i târziu să meșteresc poeme
le dau culorile din curcubeie
să dăinuie și dincolo de vreme
cu romantism năvalnic de femeie.
sunt epopeea ce se scurge din condeie
fiecare cuvânt o plângere încheie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea toamnei
în palmele nopții suspină un flaut
crinii s-au ofilit în poala grădinii
a plecat mirajul, dar unde să-l caut?
toamna a venit sub pleoapa luminii
fluturi au pierit în grindina rece
nu se mai aude cântec de ciocârlie
berze și cocori s-au pregătit să plece
urme de mândrie au lăsat pe glie.
dar e vremea nunților rost de veselie
mesele-s bogate cu bucate alese
toamna meșterește iubiri cu măiestrie
timpul ca episcop cunună mirese.
înec melancolia într-un pahar cu vin
înțelepciunea toamnei este dar divin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La hotarele realității
pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
așteptând noaptea să-mi zâmbească stele.
drumul pe Golgota e și greu și ușor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.
meșteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viața o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.
soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morții stetoscop.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara Stradivarius
A venit o comisie de expertiză,
M-a măsurat din cap până-n picioare:
"Din lemnul acesta vor ieși trei țimbale
Luați-i așchiile la analiză."
Apoi au venit tăietorii de lemne,
Topoarele lor mă izbeau în genunchi,
Sângele cald îmi șiroia pe trunchi,
Duceau lipsă de țimbale pesemne.
Meșterii tăcuți mă strângeau la rindea,
Mă lucrau cu grijă ca pe o comoară
Dar lemnul din mine nu îi asculta
Și s-a prefăcut în vioară.
Mai marii lor s-au întors într-o seară,
Dintre coperți prăfuite de carte,
Au condamnat toți meșterii la moarte
Că lemnul rebel a ajuns vioară.
[...] Citește tot
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre meșteri și noapte, adresa este: