Poezii despre medicamente și medici
poezii despre medicamente și medici.
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare care va muri încet
Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârșită tristețe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere și plictiseală -
brățări și inele inutile, hârtii
cu scris strâns și nepăsător de medic;
și o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puținul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinței de a minți din dragoste.
poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce instrument imit când sunt rănit
Sunt cobză. Poți cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subțiri și fine!
Sunt răgușit precum un bas,
Tușesc precum o tobă mare,
Scârțâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!
Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toți afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!
Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreți,
Acustica de la pereți,
Fără ecou. Ghiciți-mi boala!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Raport
Ieri, pe la ora zero și ceva,
A fost spitalizat un fulg de nea.
Căzuse din văzduh și-și fracturase,
Lovindu-se de pomi, mai multe oase.
Avea dureri cumplite, căci albise
Parcă tot sângele i se golise.
L-a operat un medic foarte mare,
Dar fără nici o șansă de salvare:
În nici o farmacie de sub cer
Nu se găsea medicamentul "Ger".
poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație pentru doamna doctor
Doctorița noastră "rea"
Mă-ngrijește și pe mine;
Tratament, de ziua sa,
Un cadou i se cuvine:
Termometru, stetoscop,
Seringi, ace, microscop,
De prim ajutor o trusă,
Sticle cu sirop de tusă...
Mănuși, ser, medicamente,
Perfuzoare, pansamente;
Rivanol, penicilină,
Spirt, iod și ampicilină.
Cutiuțe cu pastile,
Eprubete, ustensile,
De unică folosință;
Toate-i sunt de trebuință.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clementina
E un fel de mandarină
Demnă chiar de o regină;
Pulpa-i dulce, parfumată,
Cu-o aromă ce te-mbată.
Are multe vitamine,
Antioxidanți ‒ duzine.
Fructu-acesta excelent
Este și medicament:
Bun la gripă, stres, vedere,
Bun la vene și artere
(E anticoagulant),
Excelent energizant,
Bun la urticarie
(Spune doctor Darie);
Doamnelor, vă dau de știre:
E bun șí pentru slăbire.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce se servește poezia?
Poezia se servește cu dragoste,
a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.
Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil și a fugit intimidat.
Cu o cană de lapte cald și biscuiți,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.
Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.
Poezia se servește cu puțină tărie,
a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.
Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.
Ascult, merg mai departe și iar întreb:
Voi știți cu ce se servește poezia?
poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia copiilor bolnavi
Mulți copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viața-i face luptători,
Prea subit și prea devreme.
Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereții gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.
Jucării la colț lăsate,
Păpușele, ursuleți,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleți".
Perfuzii și furtunașe,
Plânsete și găngureli,
Trupuri firave, golașe
Dând sorților socoteli.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctor D
Doctor D îți intră sub piele,
Te ține pe ace, dacă nu dai lovele.
Țintuit la pat, simți cum pulsul vieții oscilează,
Nu poțî schița nicio reacție,
Ochii pătrunzători a lui D, atent te fixează.
Îți monitorizează pulsul,
Te hrănește cu iluzii prin perfuzii,
Îți schimbă sângele curat,
Într-unul viciat,
Cu VSH accelerat.
Îți prescrie și rețeta, parafată cu ștampila,
Doctorii, medicamente cu mila,
Mai că vezi, cum se rupe câte-o filă,
Ți se vinde optimism într-o capsulă,
Calendarul vieții o ia pe arătură.
Radiografia unui sistem bolnav,
Încheie lista de așteptare pentru un transplant.
Bandaje pe rană, dar rămâne încă deschisă,
Plătesc sănătatea în valută,
Căderea banilor, stetoscopul ascultă.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoara
Domnișoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă
Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnișoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfățișarea, vorba calmă și duioasă,
am făcut și constatarea: Domnișoara e frumoasă!
Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieții, spinos, lipsit de tovărășie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.
Domnișoara se gândește la decizii foarte bune
și viața ne-o prelungește prescriind leacuri minune.
De-ți prescrie tratament și-l respecți cum se cuvine,
leacul stă-n medicament și-n trei zile te faci bine.
Cu o bună companie de medici și asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri și tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun și Drept,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicamente și medici, adresa este: