Poezii despre medicamente și medicină
poezii despre medicamente și medicină.
Ura
Ura,-n lume, e o "boală",
Veche, însă uzuală...
Singurul medicament
Este să fii vigilent.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (19 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce instrument imit când sunt rănit
Sunt cobză. Poți cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subțiri și fine!
Sunt răgușit precum un bas,
Tușesc precum o tobă mare,
Scârțâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!
Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toți afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!
Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreți,
Acustica de la pereți,
Fără ecou. Ghiciți-mi boala!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezența absenței
Iau medicamente pe inima goală
Și de scap de una, dau de altă boală...
Troacă mi-e de tine pieptul, nemilos
Pumnul care-l bate crud și sângeros.
Iau medicamente să n-aud în pernă
Sau în cap absența-ți veșnică, eternă
Și nemuritoare și dumnezeiască...
Motive din care n-are să lipsească.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare care va muri încet
Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârșită tristețe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere și plictiseală -
brățări și inele inutile, hârtii
cu scris strâns și nepăsător de medic;
și o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puținul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinței de a minți din dragoste.
poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea ființei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Raport
Ieri, pe la ora zero și ceva,
A fost spitalizat un fulg de nea.
Căzuse din văzduh și-și fracturase,
Lovindu-se de pomi, mai multe oase.
Avea dureri cumplite, căci albise
Parcă tot sângele i se golise.
L-a operat un medic foarte mare,
Dar fără nici o șansă de salvare:
În nici o farmacie de sub cer
Nu se găsea medicamentul "Ger".
poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirinele poetului
Versurile mele sosesc înghețate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să își încălzească picioarele toate...
Și au foarte multe, dacă le adun.
Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură și răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Și tratează boala, bune-s de citit.
Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce se servește poezia?
Poezia se servește cu dragoste,
a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.
Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil și a fugit intimidat.
Cu o cană de lapte cald și biscuiți,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.
Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.
Poezia se servește cu puțină tărie,
a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.
Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.
Ascult, merg mai departe și iar întreb:
Voi știți cu ce se servește poezia?
poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicamente și medicină, adresa este: