Poezii despre melancolie și suflet
poezii despre melancolie și suflet.
Gând de toamnă
Din tot ce e mai trist în toamnă,
Pe când natura-i mai pustie,
Trezind în sufletele noastre
O notă de melancolie,
Gândesc la florile acelea,
Cununi de-aducere-aminte,
Cari-au trăit în cimitire
Și mor uitate pe morminte...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea ta
Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăcește
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniștitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie [Longing]
Nu-mi pare rău de suflet
Că pleacă-n tulburare,
Mai are vieți în față
Eternitatea-i mare.
Nu-mi pare rău de suflet,
Dar trupul n-o să știe
Când merge în țărână
Ce-i aia bucurie.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ploaie tristă-n noapte
Eu sunt doar o umbră-n noapte,
Orașu-i un peisaj trist, funerar
Și plouă, plouă... ce singurătate
Căzând stropii grăbiți pe trotuar.
Vântul împrăștie-n jur melancolia
Glasul clavirului grăbit se stinge
În orașul pustiu se-așterne vijelia
Și peste-al meu suflet se prelinge!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vioara...
Vioara uitată-ntr-un colț,
E spartă, e veche nu mai cântă,
Sunt tăcute slabele-i corzi,
Nici un sunet nu se mai avântă.
De mult, vioara făcea ravagii,
Aducând în suflet veselie,
Sau ale romanței sufragii,
Tremurau inimi în melancolie.
Nu pot să te mai repar vioară,
Ești mult prea distrusă,
Nu vei mai cânta a doua oară,
Astfel gloria ta e apusă.
poezie de Mihai Leonte (8 noiembrie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigraf pentru o carte osândită
Tu, cititor, tăcut, bucolic,
Naiv și sobru om de munci,
Această carte s-o arunci,
Cu tot desfrâu-i melancolic.
De nu știi slova și vorbirea
De la dibaciul mag, Satan,
Arunc-o! Vei citi-o-n van
Sau îmi vei crede slută firea.
Dar dacă vrednic scormonești
Cu ochiu-n râpi adânci, de freamăt,
Citește și-ai să mă iubești
Tu, suflet, iscodind c-un geamăt
Un rai ce deopotrivă-l vrem,
Mă plânge!... Altfel te blestem!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonie
În suflet e perfectă armonie
Îmi doresc ceva mai mult?
Supraîncărcat de melancolie
De singurătate eu m-am rupt.
De ce să mă despart de tine?
Nu ai forțe ca să mă reții?
Orice vei transforma în mine
Vreau stăpână să-mi rămâi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet bolnav
Mi-e sufletul bolnav, o știi!
De spleen și de melancolii,
Și doruri triste nențelese,
În vagul lui brumos se țese.
Mi-e sufletul bolnav, o știi!
Din dragostele vechi, târzii,
Rămas-au rănile deschise
Cu sânge și ruini de vise.
Veghează deci la căpătâi,
Cu mâna albă mă mângâi,
La pieptu-mi fața ți-ai plecat,
Să bată inima-a-ncetat.
Și capu-mi cade tremurând,
Eu voi muri, presimt, curând,
Pentru mormânt un imn îți cer:
Să-mi cânți un vers trist din Baudelaire!
poezie clasică de Dimitrie Karnabatt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigraf pentru o carte condamnată
Cititor bun, cu fire bucolică,
Sobru, naiv, cu pornire umană,
Dă deoparte cartea saturniană,
Orgiastică și melancolică.
Dacă nu ai învățat retorică
De la Satan, decan cu prihană,
Arunc-o! căci vei citi de pomană,
Sau mă vei crede poate isterică.
Dar dacă, fără să te lași fermecat,
Ochiul tău știe să plonjeze-n abis,
Citește-mă și iubește-mă curat;
Suflet iscoditor ce suferi deschis
Și caută raiul pe care-l avem,
Să mă căinezi, ca să nu te blestem!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna nostalgica!!
Ploi marunte incep sa cada
Printre codrii ruginii
A trecut inca un an
Sperand ca ai sa revii
Orice frunza care cade
Pe al naturii covor
O numesc "speranta mea"
Care plange al tau dor...
Dar se scutura copacii
Și vântul lin adie
Iar sufletul meu plange
De grea melancolie...
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 noiembrie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre melancolie și suflet, adresa este: