Poezii despre moarte și nebunie
poezii despre moarte și nebunie.
A patra scrisoare a îngerului
aripile mele pictează în vânt
tabloul existenței haotice
și al pieirii
culorile curgând din pene
horcăie a moarte
nu socotiți nebun
pe cel ce se îngrozește
întâlnindu-se cu morții
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
bătrânul are două pasiuni:
să iubească până la moarte
și să cerceteze vechi manuscrise
aceste pasiuni l-au împins
până a atins vortexul nebuniei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îi datorez ce sunt în poezie acum
Cu strigătul meu demonizat, ronin
Dar ea nu mă ascultă și mor în scrum
Căci vreau să-i fiu în piept, quasar nebun
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel
Naivul plug odată (probabil, ofensat)
La un duel de moarte pe tun l-a provocat.
Dar adversarul țanțoș răcni cavalerește:
"Mișelule-n genunche!" Și-n frunte l-a scuipat...
Și pe teren, naivul a fost silit firește
Mult umilite scuze să ceară de la tun.
Morala
Doamne! Ferește
Pe mojicul prost de boier nebun!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extremista Șoșoacă Iovanovici s-a dus din proprie inițiativă la spitalul de nebuni Jebel, de lângă Timișoara, unde l-a vizitat pe extremistul care l-a amenintat cu moartea pe secretarul de stat Raed Arafat (pamflet)
Extremist la extremist
Trage ‒ spune-un ziarist.
Iat-o, într-o zi de luni,
La spitalul de nebuni!
O-ntrebare mă apasă:
Dar se mai întorce-acasă?...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (22 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
XL
La noi sunt forme, forme toate!
Suntem creștini, ferească Domnul.
Noi nu mai cugetăm nimic,
Și-un cap deștept, care socoate,
Infam e, căci ne strică somnul,
E proclet eretic.
O, Crist, tu osândit de soarte!
De te-ar renaște noaptea gropii
Și de-ai veni și-ai explica,
Te-ar condamna la moarte popii,
Ca pe-un nebun te-ar da la moarte
Că-ți tulburi legea ta.
sonet de George Coșbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul cavalerului
Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă
până când în locul zorilor au venit corbii,
corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
risipindu-mi numele urbi et orbi.
Spada mi s-a întors înapoi în trecut,
a chemat-o arhanghelul Menumorut,
brațul îmi cade, capul mi-e greu,
dar numărul morților crește mereu.
Crește și luna cu cele trei vipere galbene,
ochii se tulbură încet și apun -
crește numărul morților, crește întruna -
voi muri printre hoituri bătrân și nebun.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa divină
Nu mă tem de tine, moarte,
Chiar dacă vii să mă ucizi în vis.
Atât mă tem, că încă nu am scris
Cum să te spânzur într-o carte.
Să văd cum mori și Tu măcar o dată
Cum sufletul îți curge în pământ
Că n-ai în tine nimic sfânt
Ființă hâdă fără nici o Pată?!
Aduni copii, femei, bătrâni
Cum îi alegi, nebună fără minte?
Dintre cei răi, pe cel cuminte
Tu, Pacoste, din Casa de nebuni.
Sunt prea bătrân să mă mai tem de tine
Și n-am sfârșit ce am avut de scris
Omoară, Doamne, păcătoasa-n vis
Și-nvață-mă să fac ce se cuvine.
poezie de Aurel Anghel
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
Tu, maică ce-ai plecat demult
Tu, taică de curând trecut
Mi-e dor de voi cu dor durut
Nebun ca galbenul din lut...
Tu, soro ce nu te-am avut
Tu, frate mort ce te-ai născut
Mi-e dor de glasul vostru mut
De strigătul din ochi, tăcut...
Tu, viac - oftat de Demiurg
Tu, lume - lacrime ce curg
Mi-e dor mereu cu dor nespus
De toți cei drepți, de toți cei duși....
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și nebunie, adresa este: