Poezii despre moarte și perfecțiune
poezii despre moarte și perfecțiune.
* * *
între noapte și zi doar EU, -
ascunzătoarea perfectă a morții
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
El
nu are asemănare și
nici formă
nu moare
dar are
trecut prezent și viitor
înlăuntrul unui punct
desăvârșit
urmează propriile mișcări
nedespărțit de sine
devine artera
prin care
curge viața
spre alte simțuri nelocuite...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciri
de la o vreme aud tropote
neliniștea crește în mine
ca un bob
cerul văduvit de zboruri
zădărnicește lumina
Dumnezeu privește-ngândurat
între noapte și zi doar eu, -
ascunzătoarea perfectă a morții
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatum
Stă chircit
Pe patul de spital
Și nu lungit și țeapăn
Ca mortul!
Este încă viu
Și durerea
Îi face strângerea aproape perfectă,
Precum a fătului din pântecele mamei.
Moartea se pregătește să îl nască...
Dincolo!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margine a uitării
Ești atât de impersonală
în unele nopți
încât mă mir
că nu începi să ningi
mi-e teamă
de ochiul perfect
care vede tot
fără să se vadă pe sine
de pasărea
ce se naște
și moare în zbor
cimitirul
oare nu e o secție
a unui studiou de înregistrări
la care natura ne cheamă
pe rând
să ne șteargă banda memoriei.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatum
Stau chircit
pe patul de spital
și nu lungit și țeapăn
ca mortul...
Cert este că,
încă-s viu și durerea
face strângerea aproape perfectă,
ca a fătului,
din pântecele mamei...
Moartea se pregătește să mă nască
[...] Citește tot
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
n-am purtat cămașa asta niciodată
deși s-ar fi mulat perfect pe corpul meu
aidoma unei umbre
am ales să o uit pe un scaun până când fluturii mei vor muri
și se vor metamorfoza în ștampile
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frică
Nu de moarte, ci
De metamorfoză
- a accepta lepădarea de sine
Ca apa pe care o lași să curgă
Și ia forma a ceea ce o conține
Și se scurge și-o absoarbe pământul
Și e și nu mai e fără să sufere, poate
Și totuși nu se va pierde.
Molcom, temerar
Orice lucru atinge
Pentru o clipă
Culmea desăvârșirii
După care dă pe-afară
Așa cum apa dintr-un vas
Nu-ndură preaplinul.
poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume
Mă duc, stăpână, de-acum și nu știu de-oi mai veni.
Ah, ascultă, să-ți grăiesc, până n-apuc a muri
Răbdare îți zic să faci și răbdând să nu urăști,
Inima care ți-am dat numai tu s-o stăpânești.
Ori în ce stare voi fi, să știu că m-or îngropa
Amanet cu viața mea numai la dragostea ta.
Rob desăvârșit al tău fiind dat prin giurământ,
A mă preface nu-i chip până ce-oi intra-n pământ.
acrostih de Costache Conachi din (acrostih: MARIOARA)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de asfințit
Între bătăile ceasului un relief se mișcă,
tragic înapoi, dureros înainte,
mor lucrurile de contururi precise
strigă un gând strivit de cuvinte,
Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește
și ochiul i se-nchide obosit,
un relief se mișcă și-n clătinarea noastră,
desăvârșim un altfel de-asfințit,
E asfințitul care nu se vede,
în care agonia urcă-n rang...
și după ce colindă lumea toată,
se-ntoarce-n chip de bumerang...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și perfecțiune, adresa este: