Poezii despre moarte și porturi
poezii despre moarte și porturi.
Îmbrățișarea cerului cu așteptarea
soare de toamnă,
caută-mi visele risipite în porturile fără nume.
leagă-mă de ele cu lanțuri de cântec bolnav
și lasă-mi sângele să curgă fără încetare
pe sprâncenele de fum ale așteptării.
culege-mi pașii din templele fără zei.
coboară-mi de pe cruce umbra ce veghează nemurirea
și ocrotește-mi tinerețea
de privirile stăpânilor-cerșetori.
împarte-mi moartea în mii de cuvinte,
unele mai tăcute decât altele.
poezie de Eduard Dorneanu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța celor trei corăbii
Porniră cele trei corăbii...
Spre care țărm le-o duce vântul?...
Ce porturi tainice,
Ascunse cercetătoarelor priviri,
Le vor vedea sosind mânate de dorul tristei pribegiri?...
Ce valuri nemiloase,
Mâine,
Le vor deschide-n drum mormântul?...
Porniră cele trei corăbii, purtând în pântecele lor
Grămezi de aur,
Chihlimbare,
Smaralde verzi
Și-opale blonde,
Iar sus pe bord,
Tristețea-acelor romanțe veșnic vagabonde,
Cântate,
Azi, în drum spre Poluri,
Iar mâine-n drum spre-Ecuator!...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața literară, I, nr. 50 (10 decembrie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olandezul zburător
În portul alb, în care-am ancorat,
Nici un pilot nu știe cine sunt,
Nici câte vieți întregi am navigat
Neîncetat,
Scuipat de ploi
Și pălmuit de vânt...
Dar cine-anume sunt cu-adevărat
Nu știu nici eu...
Nu știu decât că sunt un matelot,
Și-atâta tot...
Și-același matelot voi fi mereu!...
Sunt matelotul blestemat
Un lup-de-mare derbedeu,
Bețiv,
Suspect
Și mincinos,
Cu capul gol,
Cu trupul dezmembrat
Și sufletul întors pe dos
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Dimineața, XXIX, nr. 9697 (25 decembrie 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Românie, pământ sfânt
De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră țară?
Și-au plecat plini de speranță
Bravii soldați la război
Într-o frumoasă dimineață
Să ne-aducă pământul înapoi.
Au vărsat lacrimi și sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.
Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem frații alungați
Străini ajungi la ei în țară
Și-n sărăcie ani de zile uitați.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
N-am să-ți aduc din rătăcite porturi
Nici giuvaieruri nici mătăsuri moi,
Decât un strop de rouă în chivoturi...
Cu timpul rătăcite-s neștiute ploi.
Nici mistice simboluri de departe
Nu-ți voi aduce de prin Indii calde,
Din templele închise sub nisipuri moarte
Nu-ți voi aduce-n lama unei spade,
Ci doar un bob de rouă de pe roza-n floare
Voi aduna în zori la mine în priviri
Și templele s-or lăfăi-n răcoare
Și zei păgâni n-or să ne fie musafiri.
Iar porturile rătăcite-n gânduri moarte
Demult vor fi-ngropate în singurătate.
poezie de Emilian Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel banal
Frecându-și pântecele de oțel fierbinte
De cheiul rece, umed și murdar,
Un cargo-boat norvegian
Respiră sufocat și rar
Ca un mamut antediluvian...
Ghicești c-ar vrea să plece iar
Spre nordul nopților polare,
Să se-nfrățească la-ntâmplare
Cu luciul primului ghețar...
Dar negrele otgoane-l țin în frâu
Și macaralele murdare
Descarcă-n el vagoane-ntregi de grâu...
Pe cheiul rece, umed și murdar
Hamalii dorm ca grânele-n hambar,
În timp ce mateloții beți, pe bord,
Rânjesc cu pipele-ntre dinți
Și plâng cu ochii-ntorși spre Nord,
Când fumul pipelor fierbinți
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, VII, nr. 36 (8 septembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudatul călător
nu vin albinele niciodată
în capelele cu morți
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-și iau zborul
din streașină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri
vin numai rudele morților
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-și părul
logodnice neveste mame și
surori
bărbați din lanțul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, sparge-te [Break, break, break]
Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenușie, mare!
Aș vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.
Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!
Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorțit,
Iar vocea-mi este cam străină!
Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsăroi ori liliac
Păsăroi ori liliac,
pe crupa calului străbat,
în sânge ori c-o cange
d' erezii pe fluviul Gange...
"Coborâm la Kanpur!
să ne punem piei de hoți,
'spăimântând rada cu toți"
Strig spre Soarele-nstelat
că adoarme-n post prea beat,
că suntem superbi sub el
iar el sforăie mișel,
sforăie și vede dublu,
p-unii vii, pe alții gânduri...
La Kanpur 'colea în dană
ridicăm India-n strană,
punem straie de sari
la dansat multe drăcii
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri poștași cu goarne
În iernile în care și marea mai îngheață
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poștași cu goarne și îmbrăcați în ceață,
Asemeni unei toamne bogată-n coțofene
Aceleași vești rescrise mereu de-aceeași mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuți la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Și latră-n gând ca gândul înnobilați de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Își scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agățate tandru priviri de aterine
Și dănțuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morții plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colțul unei stele
Aflată-n loc de sfeșnic și pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulți, mai plini de rele...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și porturi, adresa este: