Poezii despre moarte și râs
poezii despre moarte și râs.
Epitaf
Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Și-a plâns mereu.
Cu-al meu aspect
Făcea să mor,
Căci tuturor
Păream suspect.
epitaf de George Bacovia (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepulcre violate
Vagabondând, într-un amurg blond,
Am dat de-ale cimitirului porți-
Acolo cioclii își bat joc de morți,
Și-am râs un râs de vagabond.
O, râsul ființei vagabonde...
Și ce-am văzut era straniu
Într-un copac am găsit un craniu,
Pe o cruce niște cozi blonde.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continuitate
Iată c-ai ajuns să râzi
cu gura mea, să te uiți cu ochii mei
la câte ți se întâmplă,
să măsori cu respirația mea
Universul,
să iubești cu cuvintele mele,
să mori cu moartea mea,
iubito.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Moartea furată
Hoțul de flori din cimitir
pe drumul râsului spre casă
delirul pietrelor din deal
în praful nopților se lasă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceau vioarele
Bipolar
Plângeam cu lacrimi verzi,
Întins în sicriu.
Iubita la capăt,
Plângea de fel
Și zgomotos tăceau vioarele.
Păru-și răsfira încet
Iubita, pe al meu mormânt.
Plângeam în hohote de râs
Și zgomotos tăceau vioarele.
poezie de Costyn Gilca (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas grav
Cine plânge undeva în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine râde undeva în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.
Cine merge undeva în lume,
fără rost merge în lume,
merge spre mine.
Cine moare undeva în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea cu imagini, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oră gravă
Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.
Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.
Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
De pe streșini negre zăpezi se scurg mărunt;
Un deget roșu se scufundă-n frunte,
În cameră se scurg albastre gheți de munte
Îndrăgostiții oglinzilor de mult muriți sunt.
Capul în grele hălci gândind separă
Se scurge umbra în albastre ghețuri de munte,
Râsul cel rece-al unei moarte curve mute.
Plânge-n parfum de violetă vânt de seară
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăirea
A trecut moartea pe lângă mine
m-a salutat
și a murit!
Și după ce-am trecut de ea
am plâns
am râs
și-am huiduit!
Și am trăit-o
și-am trăit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și râs, adresa este: