Poezii despre moarte și sfinți
poezii despre moarte și sfinți.
Toma de Assisi
El e profetul
Clamându-și rugăciunile
În versuri albe.
Zace sub aura de paie
A sfinților
Asemenea lui, sub aure,
Măgărușii.
În odaia de bloc
Tencuit sub călindarul
Pe o mie de ani
Îl așteaptă
O moarte
Măruntă.
Nu va afla nicicând
Ce și cum.
I se va ascunde
[...] Citește tot
poezie celebră de Gheorghe Tomozei din volumul: Un poet din Tibet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui înger
Acolo sus, în vârf de munte,
Pe-întinsul alb, imaculat,
Un îngeraș cu aripi frânte,
Căzând din cer, a decedat.
Muntele ca un părinte,
Iute și-a schimbat veșmântul.
Cu brazii, lumânări sfinte,
A împodobit pământul.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea ta
Oameni mor în ochii mei,
nu contează ce sunt ei,
și nimeni nu plânge
e bucuria ce strânge
în tine toți sfinții.
Și-n gândurile minții
lumina-ți îmi curge pe față.
.........................................
Ce bine-i să fi lângă ea
acum și în altă viață
într-o lume doar a ta.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul-Secului
Intr-o lacrimă pe geană
Șade oglindită,
Ecaterina sfântă fecioară
Moartă pentru sfânta țară!
Unde-i zborul ei porumbel
Ce alina un soldățel...
Unde-i zâmbetul nefricat
Neinchinat vreunui păcat!
Rănile pansate o plâng
Lacrimi pe puști curg,
Și cu ochii inchiși zâmbeste
Cerul in goarne o primeste...
La Dealul Secului pe seară
Intr-o miercure de post,
Moartea a muscat iară
Din Ecaterina, curaj sfânt...
Pe acest pământ insângerat.
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cotropirea frunzelor
Smulgem frunzele și facem
pat din osul pomilor
paștem iarba și o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neștiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuțitul
dușmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, și verdea
neânvinsa clorofilă.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Dumnezeu e-așa de mare!
E pământ și este soare.
Este cerul plin cu stele,
Având luna printre ele.
Stăpânește Universul
Și la toate le dă mersul.
Este apa, este vântul,
Este credința, e Sfântul.
Dumnezeu este în toate.
Este viață, este moarte.
poezie de Dumitru Delcă (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cotropirea frunzelor
Smulgem frunzele și facem
pat din osul pomilor
paștem iarba și o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neștiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuțitul
dușmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, și verdea
neînvinsa clorofilă.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost o floare
Eu fost-am poate-n alte lumi o floare
Că toamna când mor florile mă doare
Și plânge trist în pieptul meu ceva:
E sufletul ce-n primăveri cânta.
Eu port și-acum în ochi adeseori
Doi picuri mari de rouă sclipitori,
De rouă sfântă, caldă-alintătoare
Ce mi-au rămas de când eram o floare.
Și mi-a rămas un dor nostalgic, sfânt.
După grădini ce nu sunt pe pământ
Și-o dragoste adâncă pentru soare.
poezie celebră de Ecaterina Pitiș din revista "Țara Nostră", anul VII, nr. 42-43 (24 octombrie 1926)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristal monden
Oglinzi, cristale atent fardate,
Priviri piezișe, gând fugar,
Sclipiri de-o zi emoționate,
Valori trucate de-un barbar,
Viciul adus la mare artă,
Zădărniciri de embrion,
În pași de dans voința moartă
Purtată-i de un jalnic clovn,
Virtutea scoasă la plimbare
Reneagă ultime dorinți,
Statuia vie-n nemișcare
Cerșește nimburi de la sfinți...
poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și sfinți, adresa este: