Poezii despre moarte și teatrul de păpuși
poezii despre moarte și teatrul de păpuși.
În rău și-n bine
Ce să fie viața mea?
Dansul unui fulg de nea?
Lacrimă-nghețată-n vânt
și căzută pe pământ?
Picătură de sudoare,
o scăpare muritoare
dacă este viața mea,
ai să vrei să uiți de ea,
nimic să nu-ți dea de veste
că am fost greșeala Ta;
căci - înaripat - și gândul
are un călău: cuvântul.
Orice-ar fi, privind spre soare,
cu pământul sub picioare,
ascunzându-te de mine
ca un păpușar pe sine,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Păpușarului
Păpușarul s-a retras în culise
pe un colț de foaie
un autograf neterminat
au rămas doar sforile
împletite printre degete ca niște
liane subțiri și lungi
coborate până în talpa pământului
la capătul lor stă o fantoșă
cu un zâmbet ironic
gheare ascuțite ascunse în cutia pendulei
așteptând momentul prielnic
să sfâșie roșul catifelat al cortinei
în spate o scenă ninsă cu praf
cavernele din lemnul podelei
ascund tăcerea unei oglinzi sparte
care trosnește sub povara tălpilor mele
o aducere-aminte a jocului măștilor
care râd și plâng în aplauze mimate
păpușarul a mușcat demult
lemnul coșciugului
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa cu fete
Am rătăcit cu dansatori
Și ne-am oprit întrebători
La casa pașilor incerți.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până și-n stradă
Un Strauss știut: "Treues liebes Herz".
Se proiectau pe jaluzele
Ușoare umbre, umbre grele,
Grotești, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn și vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de rând
Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții
că odată ajuns acolo rămâi
și a rămas,
oamenii par acum altfel, niște însingurați în mulțime
puși să repete același lucru zilnic
ca niște marionete ale altora.
A suferit pentru neputința de a înțelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
și s-a trezit prins în chingile vieții.
Nu știu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrânețe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărșăluiește încovoiat spre apus
cu gândul departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne ucidem între noi
Caravana de fanatici a prostiei
In lanțuri de autobuze se-nchină
Hoției, minciunilor și mârsăviei!
Ce nu ucid ne îngroapă și ne dezbină....
In urlete de psalmuri și osanale,
Păpușarul râde de cioara în par moare!
Când ne promite mările și perlele
Storcând din lacrimi de bătrâni, sare.
Cu povești de se topesc grele zăbrele
Cu arestări la domiciliu și cărti!
In privirea copiilpr analfabeți,
Ce se bat acum cu tații și bunicele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Banul
Banul - diavolul pentru care
Toată armata lumii
Îngenunchiază și luptă.
Marionete bicefale,
Monștrii născuți în păcat, din păcat,
Se-nchină și... cad...
Sutane prăfuite de necredință
Poartă crucea ca pe un trofeu.
Cari se ascund la umbra tăcerii...
Însingurarea mușcă,
Moartea vindecă...
Furtuni, în iureș amar,
Alunecă-n inimi pătate de jar.
Vulcani de ură țâșnesc
Clătinând trupuri de humă.
Unde sunt oamenii?!
În care colț se adună?!
M-aș ridica steag împotriva diavoleștilor cete,
Le-aș plăti înzecit
Dacă
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mor tandru pe maci
E noapte cu vulpi pe șosele de var
Adulmec zăpezi de catran și absurd
Mi-e deal într-un hău de iubire și iar
Mi-e vale de colții săpându-mă surd.
Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut
În bernă mă plec si mi-e negru de ploi
Călugării râd cu un râs prefăcut
Când dinți de șacal mă târăsc prin noroi.
Sunt barcă la mal troienită de spini
Pe funii de pod tot oftez piei de lup
Ucide-mă, timp, eu am sânge pe crini
Și pâinea de azi mi se sfarmă de trup
Să plec, aș pleca, mânăstire de dragi
Să mor, aș muri, rămânând nenăscut
M-aș face prohod de iluzii în fragi,
Pe bocet de iezi m-aș întoarce în lut.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marionete țipând
Ochi crispați de frică,
Această frică paralizantă în fața ploii de gloanțe,
Gloanțe ale cruzimii, cruzime care trebuie hrănită
Cu victime,
Aceste inocente victime ale urii,
Această ură îngrozitoare, care este alimentată cu dragoste
Atât de similară cu
Plăcerea care vine prin durere,
Această durere extremă, care dă frumusețe nebuniei,
Această nebunie rotundă ca un roz-roșu rece hidratat,
Un roz-roșu ca o peteșie in edemațierea gigantică Quincke
Însoțită de o respirație rece, zgomotoasă și șuierătoare
Ca și cum ai horcăi în timp ce cânți un cântec,
Un cântec de dragoste pentru un dans al morții,
O moarte dureroasă pentru marionete fierbinți,
Păpuși frumoase devenind manechine reci de ceară,
Manechine disperate, țipând în ploaia lor roșie,
Ploaia de sentimente,
Sentimente roșii colorând momentele lor triste,
Momente reci pentru focuri de iarnă
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și ceara-n lumânar...
Și de ce-ar mai ninge,-Anida, când nu poți s-aduni o stea, când în palma-ți se topește orice amintire-a ta?
Nu mai vrei să știi de tine, nici de clipele ce trec, hibernezi ca o ursoaică, te-a prins somnul în sirec...
Te strecori printre secunde ca morganele-n deșert și de fuga ta de tine, cum pot oare, să te iert?
Te-ai închis în poezie-n acolade de trohei și în lanțuri ții și muza și o mânui din condei
Ca pe o marionetă... dar curând va sucomba și te vei trezi, Anida, doar cu pustnicia ta...
Fă-ți provizii de cuvinte, răsădește-le în gând, cât nu le opresc la vamă, pe nimica să le vând!
Fără ele te vei stinge ca o rugă în altar, ceară lăcrimând pe cruce sau în sfântul lumânar...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și teatrul de păpuși, adresa este: