Poezii despre moarte și vecini
poezii despre moarte și vecini.
Ultima topică
Firesc
Poezia
extremă
Se
învecinează
cu
tăcerea extremă
Cu
moartea
adică
Nu
Cu
Dumnezeu
O
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Trenul morților
Cât e noaptea-n lung și-n lat
nu s-aude un lătrat.
Colo numai dintre spini
pân' la stelele-n vecini
licuricii dau lumini.
Licuricii cu lămpașe
semne verzi dau spre orașe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-1 va auzi.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe
Când n-ai de-apărat libertatea acasă,
Să lupți pentru cea a vecinilor, da,
Cu gândul la Roma și Grecia, te lasă
Zdrobit pentru glorie, nu pregeta!
A-i face un bine-omenirii e țelul
Suprem, și nu-i altul mai nobil sub cer.
Înalță-i deci sus libertății drapelul
Și-n ștreang de nu mori, vei fi uns cavaler!
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe viața mea
E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.
Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.
Moartea e mai săracă
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o lungă tăcere
A vorbi dup-o lungă tăcere, e bine.
Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morți sau străini
Perdelele-s trase spre noaptea vecină.
Abajurul alină-n odaie lumini.
Discutăm despre Artă și Cântec, o temă
socotită supremă-ntre oameni savanți.
Destrămare trupească e înțelepciunea.
Tineri, noi ne iubeam, și eram ignoranți.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsiți
Stinsă-i para lumânării
De pe lespedea de piatră
Și bătrânii, bieți, alături,
Tot mai stau uitați la vatră.
Luna trece șura popii,
Luminând în drum pridvorul -
Pipa moșului nu arde,
Baba și-a uitat fuiorul.
Doar târziu, când prind mai aprig
În vecini să latre câinii,
Ei tresar, se văd în față
Și plâng amândoi bătrânii.
Câtă jale le-a fost scrisă!
Doi feciori aveau la casă...
Unu-i mort de astă-toamnă,
Altul stă cu domni la masă.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întristare
Ne mor părinții, Doamne,
Ne mor tați, ne mor mame,
Pierdem rădăcinile,
Bunii și bunicile,
Și-acei la care ne-ascundeam spre casă,
Într-o fugă vijelioasă,
Ca să nu ne muște câinii...
Ne mor, Doamne, vecinii...
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor/De ziua dorului și alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași floare
Iubito, pe prispă ți-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poți să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea știu,
Sunt un grădinar damblagiu.
Nu știu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieții vecine
Și care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
E bine
Că ne bârfește lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Așa e
când două drumuri mari se întretaie
vorbesc toate cărările vecine.
Disprețuiește-i dulce când murmură
sânt și ei oameni, vor să comenteze,
lumea e un perete de proteze
înconjurând o bârfitoare gură.
Suntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu pățanii,
ei ne bârfesc, de mor de râs Balcanii,
dar să le mulțumim adânc de toate.
Și-n murmurări, și-n chicoteli confuze
eu te sărut, tăcerea mea, pe buze.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare
Dumnezeu a ieșit la vânătoare.
Își încordează arcul,
Scoate din tolba cu săgeți o unealtă a morții
Și... liniște.
A greșit ținta!
Sânge?!
E al vecinului de la parter.
Dar el nu era un păcătos!
Nu contează.
Important e că Dumnezeu a tras cu arcul.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și vecini, adresa este: