modestie şi religie

Nicholas Bindle

Nu v-a fost ruşine de voi înşivă, concetăţenii mei,
Când mi-a fost evaluată averea şi fiecare a aflat
Cât de modestă era? –
Voi care m-aţi tot vânat cât am trăit,
Să dau, să dau, să dau la biserici, la săraci,
Să dau oraşului – eu care déjà dădusem prea mult.
Şi să nu credeţi că nu ştiu
Că orga pe care am dăruit-o bisericii
A fost folosită de diaconul Rhodes –
Cel care m-a doborât şi m-a ruinat –
Când, după ce a fost achitat, a ţinut prima slujbă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda

De laude răsună glia,
O fac titraţii şi netoţii
De parcă toţi compatrioţii
Ar fi uitat ce-i modestia
Asociată cu prostia,
E lauda, o ştiu şi hoţii
Şi parcă am dori cu toţii
Să compromitem România
Cum tot românul e fudul,
De la opincă pân-la bossi
Nu cred că pătimim destul
La cât suntem de "păguboşi",
Că e poporul prea credul
Iar şefii nu-i sunt "credincioşi".

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă las înnebunit!

Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toţii.
Cea mai obişnuită faţă,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianţă în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineaţa.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea şi întâlniri.
Coşmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.

poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuel Comnen

Într-o zi tristă de septembrie
împăratul Manuel Comnen
şi-a simţit moartea aproape.
Astrologii curţii – plătiţi, bineînţeles – insistau
că mai avea încă ani mulţi de trăit.
Dar în vreme ce ei îşi dezvoltau convingerile,
el şi-a amintit o mai veche datină religioasă
şi-a poruncit să i se aducă veşminte ecleziastice
de la o mănăstire.
Le-a îmbrăcat, bucuros să se înfăţişeze dincolo
ca un simplu preot sau călugăr.

Fericiţi toţi acei care cred
şi care asemeni împăratului Manuel îşi încheie vieţile
îmbrăcaţi modest în credinţa lor.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare

Azi te salut, femeie iubitoare,
Ce tot trudeşti cu braţul tău plăpând,
Te port în suflet şi te port în gând,
Şi-aş vrea mereu să-ţi dăruiesc o floare,

Şi te salut femeie ostenită,
Chiar de adormi când te îmbrăţişez,
Cu ochi înduioşat am să veghez,
Odihna să îţi fie liniştită,

Şi te salut femeie anonimă,
Lipsită de măsurile perfecte,
Mustind de calităţi şi de defecte,
Eşti, totodată, banală şi sublimă.

Şi te salut femeie împăcată,
Cu trai modest, lipsit de strălucire,
Tu eşti speranţa pentru omenire,
De Dumnezeu fii binecuvântată...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trebuincioase

Un Talent va şi ştiinţă;
Concheranul, conştiinţă;
Diputatul, semeţie;
Ministrul, ipocrizie,
Şi un prinţ mărinimie.
Judele, va iscusinţă;
Preotul, va umilinţă,
Şi ostaşul, va credinţă.

O fetiţă, modestie;
Tânăra, cochetărie,
Ş-amorezul, va mândrie.

Galantului, trebuie stare
Bărbatului inimă mare,
Şi nevestii, viclenie.
Amorului, împiedicare;
Moralului, puţină sare;
Temătorilor, plimbare; -
Iar cornaţilor, răbdare,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un adăpost unde doarme-Înţelepciunea

Daţi-mi un adăpost unde doarme-Înţelepciunea,
Unde trifoiul miroase şi, surâzând, îşi spune rugăciunea,
O turmă de oi behăind şi, mugind, câteva vite,
Bun venit când la poartă-ajung cu picioarele-obosite,

O cină modestă, o duşcă bună când mi-e sete,
Plăcerea de-a trăi, de-a simţi şi de-a gândi pe îndelete,
Intrigi cât mai puţine şi-o perspectivă largă,
Un petic de pământ la munte unde vântu-n voie-aleargă.

De la toate-acestea inima-mi nu se va-înţărca
Pentru-ai Modei fluturaşi, a Splendorilor vopsea,
Pentru-a Sceptrului favoare sau ale Senatului medalii,
Nu, nici măcar pentru ai Imperiului din ochii tăi vitralii.

Adio! Valea-întreagă-a voastră de-acum încolo fie,
Eu voi urca, singur, spre-înălţimea răcoroasă, sidefie.

poezie de Alfred Austin, 1835 – 1913, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlciul deşertăciunii

Mă preumblam ca Dante prin Infern,
Căutam poeţi, erau aproape un concern,
Mai mici, mai mari, modeşti ori statuari,
Prea mult împotmoliţi în estuar,
Hazlii par unii, delicaţi, isteţi,
Dar cine are grijă de poeţi?
Unul înjură colorat, rimând,
Altul e geniu monoton gemând,
Unii-s în pamperşi, fiind sugari,
Dar sug din laptele stelar,
Unu-i tâlhar ca bietul F. Villon,
Altul îşi scrie slova cu bulion,
Unul iubeşte, altul se căzneşte
Să scoată din cazan un peşte,
Unii se nalţă până ce dispar,
Alţii bodogănesc rotind un par,
Unul şi-arată bicepşii scriind,
De parcă bicepşii ar fi pentru alint,
Nu ne lipsesc trufaşii, nici umilii,
Fac poezie chiar şi bogomilii,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic fără DUMNEZEU!

De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care ştii, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieţii dar.

De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotoceşte vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"

Şi-atât de păcătoşi, uităm chiar şi de Tine,
Când bucuriile n-au margini de şuvoi
Şi doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălţăm spre Tine, să te-ngrijeşti de noi...

De ce prea des ne laşi de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esenţialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei creştine

Pe-un petic de rai creştin,
În Schitul din Păltiniş,
Doi vinovaţi, sfioşi păşeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.

Ţii minte, când ne închinam?
În faţa micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Şi ale noastre jurăminte.

În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele şi-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.

În mica bisericuţă, cu brâu de brazi,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!