Poezii despre monumente și prezent
poezii despre monumente și prezent.
Jurământ la Monumentul Ciumii
Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Și eu am spus aceasta tuturor
Și te-am și înălțat în ochii lumii.
Și ți-am răspuns că vorbele deșarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Și că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.
Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproșul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal și legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.
Și îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva și dragostea e ciumă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a înnoptat devreme
I
S-a înnoptat devreme și astăzi, și-i târziu,
Și nici un gând în cartea de piatră n-am să scriu;
De soare toată ziua m-am tot ținut, arând,
Și s-a trecut și ziua de azi, nici nu știu când
Lumina nu mai este demult precum era.
Mereu lăsat-am cartea s-o scriu când s-o-nsera.
II
"Ferestrele sunt stinse... veți spune. S-o fi dus
Cu soarele de astăzi dincolo de apus
Întinsul timp de-acuma îl are de arat..."
De fapt adânc dormi-voi cu-ai mei amestecat
Și secete și geruri oricât ne-ar măcina,
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină
[une dernière nuit]
și dacă ți-aș spune
ultima noapte acum mâine ultima zi
cu cine petreci
e toamnă
culori se transformă cuvintele pierd
vechi dependențe te-ajung
și dacă și-aș spune
între mâine și rest doar
un monument
al meu
azi împlinesc 100 sărbătorim e noapte și cald din lună au ieșit colți de vampir când toate luminile tac nu-ntreba până la ce gând mai poți să numeri
poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1971
Doi oameni au pășit decis pe lună
Și alții-apoi. Putea-vor ei să spună,
Prin vorbe și prin arta ce visează
Și șlefuiește, ce-au putut să vază-n
Nedeslușit noroc? De aventură
Și har s-au îmbătat aste vlăstare
Ale lui Whitman, care-au fost în stare
Să tulbure pustia lunii, pură.
Pe munte-a lui Endymion iubire
Și hipogriful, sfera cea ciudată
De Wells închipuită, -adevărată
În amintirea mea, azi consfințire
Primesc. Sporește-n toți mândria.
Nu-i pe pământ un suflet să nu fie
Mai fericit și vrednic. Energie
Sporită risipește. Bucuria
E-a tuturor, prin fapta cutezată
De-acești prieteni magicieni. Iar luna,
Cu chipul trist, de-ndrăgostiți cântată,
E monumentul lor, eternă, una.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știm!
Ascuns în gândul nopții și-n privire,
Ca pe un psalm te recitesc oftând,
Ne plouă cu orgolii pe iubire
Și astăzi ne vorbim mai mult tăcând.
Iar între noi, nescris, firu'-ntâmplării,
Abandonat în piept respiră greu,
Acoperiți cu mugurii visării...
Tu în fotoliul tău, eu într-al meu!
Ne trece viața-n "dolce far niente"
Și cu penelu'-nchipuirii ridicăm,
Singurătății noastre, monumente,
Noi nu știm să iubim, doar declarăm!
Cuvinte scorojite și confuze
Încremenesc în lemnul unui scrin,
Când tu ești ploaia ce îmi stă pe buze
Alerg să mă ascund sub fulgarin!
poezie de Mihaela Alina din Vol. de versuri "O fi târziu?" (2022)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Întâi Decembrie
Încununează-te cu flori, frumoasă țară,
Și-nveșmântează-te în mândrul tricolor,
Astăzi e ziua ta, cu marșuri și fanfară,
Și-a celor ce te-au apărat cu pieptul lor.
E ziua sfântă a binecuvântării tale,
Când buciumul doinește-n fața stânii,
Iar la Oituz, la monument, în vale,
Descoperiți, îngenunchează toți românii.
E ziua ta, e zi de sărbătoare-n care,
Bunici cu răni spun pruncilor povești,
Despre eroi ce au căzut spre înălțare,
Despre morminte ce plâng la Mărășești.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hipnoză
lumina soarelui se strecoară sub pleoape
face să rodească livada cu vise
din ochii mei s-au scurs atâtea ape
că s-a făcut o deltă cu brațe deschise.
am pus pecete pe epistola vremii
monumentul dragostei l-am ctitorit
colaborând adesea cu boemii
noaptea întreagă până la răsărit.
caut răspunsuri prin universul magic
stele îmi sunt martore la frământări
nu vreau să simt momentul tragic
de rătăcire în rebele depărtări.
revăd tot trecutul în stare de hipnoză
tinerețea mea e astăzi veștejită tuberoză.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu Soarelui
îți aud vocea plutitoare pe vânt
și-ți simt respirația caldă pe piele
ești atât de prezent în gândurile mele
încât mă manifest ecou din cuvânt.
te rog aprinde-mi Soare numele pe cer
ca pe un artificiu în zeci de direcții
lumini să mă ningă cu sublime reflecții
pe aripile tale să iubesc să sper.
ești împăratul lumii printre stele
stăpân peste viață și peste sentimente
pe aripi de lumină scânteiază momente
recompui importanța emoțiilor mele.
tu Soare strălucești pe monumente
strecori iubiri suave și printre zăbrele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
uneori strângeam stele în palmă
să nu se rătăcească în galaxii
mă aveai, eu visam
clădisem un monument pe ăst tragic pământ
mă întrebam mereu cine sunt
treceai printre stele, suavă ca ele
erai senină și pură iubito
te frângeai între gânduri, eu pășeam printre spini
erai primăvară, fecioară...
îmi era atâta dor de tine, dor de casă
să vin, să mă întorc astăzi acasă
dar lupii ăștia mă omoară, nu mă lasă
și dacă tu...
atunci eu...
ce labirint al sufletului croisem într-o noapte între noi
e trist că n-am știut atâta timp de noi, noi, doi nebuni
noi, amândoi, în șir de doi
începe tu, eu...
tu mă strigai în noapte, chemarea era mută
plutea pe lac un nufăr, iar tu plângeai prin colțuri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Vara și-apucă zborul spre țărmuri depărtate,
Al toamnei dulce soare se pleacă la apus,
Și galbenele frunze, pe dealuri semănate,
Simțiri deosebite în suflet mi-au adus.
O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare!
Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc!
Câtă nemărginită pun ele depărtare
Între cei din morminte și acei ce doresc!
Unde atâți prieteni plăcuți de tinerețe?
Unde-acele ființe cu care am crescut?
Abia ajunși în vârsta frumoasei diminețe,
Ca ea făr-a se-ntoarce, ca dânsa au trecut!
...............................
...............................
Ce netedă câmpie! Cum ochiul se uimește!
Ce deșărt se arată, ori încotro privești!
Întinsa depărtare se pare că unește,
Cu ale lumei mărgini, hotarele cerești.
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre monumente și prezent, adresa este: