Poezii despre munți și timp
poezii despre munți și timp.
* * *
un munte întors
de-o săptămână
un cățărător
cade în ceruri
fără urmă
steag negru
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi
Plec cu pleoapa ta pe umăr
plec sub cortul ei în munți
unde timpul stă la număr
și secundele înfrunți.
Plec să îmi deschid o stână
unde iarba paște oi
zilele o săptămână
fiecare pe noi doi.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cafeneaua din munți,
unde mergem noi doi.
el a venit la o cafea,
Probabil acum
înotând prin zăpadă...
iar acel bătrân e stăpânul,
la fel ca anul trecut
stă separat
citind ziarul...
poezie de Stanislav Li, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am uitat că timpul zboară
Nu am pas de căprioară...
Greu să urci cărări de munte
Să cobori pante abrupte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exilați în munții din suflet
Exilați în munții din suflet,
lovim cu aripa gândului ancora vieții.
Unde îți vei odihni fruntea obosită
când, însângerați de lama ascuțită
a timpului,
vom înțelege că în dragoste
n-am știut să învingem?
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragii
Pădurea uriașă stinge lumina zilei.
Munții de piatră țin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Și pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statură
Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.
Sori zilnici, grei, adreau sub dungă,
Ușor sunau în răsărit;
Și nori ce nu știau s-ajungă
Și munții, cîți va fi-întîlnit,
Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Ninge
cu argint de icoană
pe Muntele Copilăriei;
bulgări fierbinți -
îngeri făcând tumbe,
murmură, murmură,
la marginea
hăului...
Lacrima
dorului
își picură sarea
în ecoul din peștera
timpului.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secol
Răsărit al crestelor de păsări,
Steme nicăiri în fâlfâit,
Bântuie, când soarelui voit
Arcuite pajurile cățări.
Seceri dintre secete-au sclipit!
Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri,
Anulare unor albe timpuri,
Sub arginții muntelui orbit.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre munți și timp, adresa este: