Poezii despre murdărie și timp
poezii despre murdărie și timp.
Radiografie
Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munți,
imediat după ploaie:
anii aveau înfățișarea unor arhipelaguri pestrițe
împrăștiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriți în miniatură
căzuți pe maidane insalubre;
orele nu depășeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafață
a unui punct final.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața te spăl cu un vers.
Seara te murdăresc cu o poezie...
Iar de șters te șterg
cu timpul și cu ziua ce-o să fie...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecce homo!
A fost un trup și-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluției flecare
când îngerul pe garduri trâmbița
și cerul se făcuse parcă rană
prin care muștele suiau de zor
vărsându-și murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
și dintr-însul moarte să mi-o scoți
știi cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameși, curve și netoți!
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ne moare în cuvânt
gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir și uitare
asfințiturile ne fug din gânduri
păsări roșii unduind printre rânduri
șarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuțit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Suflet inestetic
mi-e sufletul inestetic
ca un pat nefăcut...
veșnicia a început de două minute
și s-a terminat de un minut...
florile nu pot să învie morții,
oricât le îngrămădim pe sicriu,
la fel lumânările, bocetul
ducă-se, toate, pe pustiu...
mi-e cugetul zănatic
precum un alpinist inveterat,
care urcă pe munte
pe versantul cel mai înclinat...
murdăria e starea naturală
căci ea se face de la sine...
în zadar o negăm prin curățenie
căci murdăria revine, revine...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
American Hotel (2)
Baudelaire stătea
în pragul ușii alături de un bețivan,
undeva într-o mahala insalubră din San Francisco.
Bețivanul era în vârstă de un milion de ani
și mai era încă în stare să-și amintească
dinozaurii.
Baudelaire și bețivanul
beau Petri Muscatel.
"Omul trebuie să fie întotdeauna beat,"
a zis Baudelaire.
"Eu locuiesc la American Hotel,"
a zis bețivanul." Și pot
să-mi amintesc dinozaurii."
"Facă-ți-se darul să fii veșnic beat,"
a zis Baudelaire.
poezie de Richard Brautigan
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 111
Tu soarta să o cerți de dragul meu,
Zeița vinovată c-am căzut,
Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,
Ci doar un rol, să fiu de toți plăcut.
De-aceea am și fost stigmatizat,
Iar firea mea cumva s-a murdărit
Cum boiangiul mâna și-a pătat;
Tu roagă-te să fiu reînnoit.
Și între timp, cuminte voi sorbi
Oțet de leac, să curăț răul meu
Și că-i ceva amar nu voi gândi,
Nici că pedeapsa-i dublă și mi-e greu.
Ai milă, drag amic, căci eu socot
Că mila ta mă vindecă de tot.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Pe cartea de muncă a visului
S-au notat zilele de lucru...
Zile... sau nopți?!
Mă plâng deseori de insomnie
Un zâmbet periculos și mizer
Ascuns sub radicalul
Pleoapelor plumburii.
Îngeri-stihii,
Frământă coca nopții...
Dimineața, lacrima se transormă în brumă.
Gălbenușul de lună,
Strălucește ca o gutui coaptă.
Așteaptă!
Coapsele nopții au urmele vineții
La margini de zi.
Nu mai vii? Nu mai vii?
Corespondentul tăcerii
Este ridicarea la putere a visului.
Bună dimineața!
Am să rămân altar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre crenguțe de stele
Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...
O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...
Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...
Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...
Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre murdărie și timp, adresa este: