Poezii despre natură și timp
poezii despre natură și timp.
Ce rază
Eu dezamăgesc crima,
trădez trădarea de a fi.
Tu dezamăgești crima,
trădezi natura.
Față de fapte noi suntem pedepsiți,
față de lucruri
noi suntem chiar lucrurile.
Suntem un timp.
Ce rază, doamne, ce rază!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Ulițele-nnegurate
Luna în argint le-mbracă,
Limpede un clopot bate
Straja cea dintâi...
În grădină doarme floarea,
Doarme fluturul pe floare;
Până și privighetoarea
A tăcut acum...
O, natură, împrumută-mi
Din odihna ta o clipă -
Vino, dulce somn, sărută-mi
Ochii obosiți...
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii
S-a răscolit natura de vântoase
și a adus, cu zilele ploioase,
steluțe jucăușe, sclipitoare,
ce-ntind discret o coardă care doare.
Noianul fulgilor căzuți pe frunte,
îmi prelungesc azi firele cărunte;
Semăn puțin cu omul de zăpadă,
Dar ochii mei continuă să vadă
Cum fulgii se aștern, de parcă sapă
la temelia anului ce pleacă.
Și-un piedestal, de-argint și de rubine,
ridică pentru anul care vine.
Un an s-a dus, dar altul, de speranță,
înclină favorabil în balanță
și îmi îngrop regretele-n tăceri,
în așteptarea altor primăveri!
poezie de George Ioana din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din totdeauna
Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură
Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea
Singur
ca
anul
acesta
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și adevărată, - și jucată
Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubește pe "eu".
Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul și gura.
Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
și încă o dată
și încă o dată...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul naturii schimbătoare...
Privind adesea în natură
Schimbările sunt tot mai multe,
Iubire chiar și aventură
În lucruri mari sau chiar mărunte.
Schimbările naturii-s crunte.
Iubirea ei nu mai e pură.
Prin cine adesea în natură
Schimbările sunt tot mai multe.
În circuitul ei firesc
Natura-i foarte schimbătoare.
Ființele se nasc și cresc,
Dar la un timp ființa moare..
În lucruri mari sau chiar mărunte
Privind adesea în natura,
Schimbările sunt tot mai multe.
rondel de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinare pe stradă
Cresc din văzduh felinare pe stradă,
Urma ta miroase a zăpadă,
Inima mea se-ntinde în ea
Desenând o vioară în formă de stea.
Gânditoare natura așteaptă
Pământul dansând pe-o lopată,
Florile se înmulțesc în neștire,
Iubiri profunde-s în pornire.
Iederi cresc în jur la felinare,
Urma și inima intră-n calendare,
Timpul poartă în veșnicie noul,
Sămânța vieții mătură ecoul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este cel ce crede
Timpul este cel ce-așterne
calea către existență,
Omul este cel ce crede
în Isus și-n Providență.
El îmblânzește natura,
cucerește alte spații,
Cu iubire stinge ura
pentru multe generații.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre natură și timp, adresa este: