Poezii despre nemulțumire și viață
poezii despre nemulțumire și viață.
Gind negindit
Părinții ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viață să-și lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.
Părinții își cunosc valoarea,
Nu vor să și-o negocieze,
Nemulțumirea, dezonoarea,
Îi țin blocați pe metereze.
Fragili ca peștii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Și inima li-e slabă-n piept.
Legați prin înțelegeri, lanțuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste și bilanțuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Volumul Aspirații subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgoviște (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru un necredincios
Hai, vino!...
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi,
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Și muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică...
Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculți
Nemulțumirea celor mici și mulți,
Că vara n-a ținut decât trei luni,
Și-n viața unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!...
Hai, vino!...
Vino mai curând, să-nveți
Secretul măscăricilor-poeți...
Să-nveți să mori când nu știi să trăiești
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXIV, nr. 9-12 (septembrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și o să plângi când sunt căzut? [And wilt thou weep when I am low?]
Și o să plângi când sunt căzut?
O, scumpă doamnă! spune drept:
Dar nu vorbi de te-a durut
Nu vreau să-ți fac o rană-n piept.
Inima-i tristă, nu mai sper,
Am sânge rece și sunt frânt;
Și numai tu când o să pier
Vei suspina lângă mormânt.
Dar parc-o rază de senin
Prin nori de chin a licărit;
Și scurtă vreme îmi revin,
Căci pentru mine-ai suferit.
Domniță! Plânsul tău duios
E pentru omul disperat;
Și dublu e de prețios
Pentru-acei ochi care-au secat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trepte existențiale
Parcursul vieții îl trăiești,
N-ai vreme să te plictisești,
Curge leneș în etape,
Care n-ai dori să-ți scape.
Pruncia te cimentează,
Prin construcția de bază,
Faza-i lină, curgătoare,
Te-învață să ai răbdare.
Tinerețea-i cizelare,
Șlefuind prin educare,
Privind spre cei mai înțelepți,
Vrei comportarea să-ți îndrepți.
Matur ești prin finisare,
Ajuns înțelept cu stare,
Numai lenea, eschivarea,
Îți pot deforma valoarea.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop din Aspirații subtile (2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai deocheat, singurătate...
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și slalom printre necazurile vieții am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oțelul
Și n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și drumul vieții mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate și vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrățișat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorțirea rece îndată mi-a pierit...
Și spiritul meu nemulțumit
Spre șlefuire vie a gonit.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viața printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alții avem ce învăța,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemulțumire
Sunt o pasăre rănită,
Sunt poemul violat
De necititori de carte...
Sunt... De ce m-ați fi aflat?!
Am strâns în panerul vieții
Pilde și învățături...
Cine-mi mai deschide ușa
De lumină, oameni buni?!
Nu știu, ploi sunt sau sunt lacrimi?!
Nu știu, sunt altar sau rugă?!
Am căzut în suferință...
Doamne, unde-o să se-ajungă?!
Ne e dată suferința...
Îngeri spre purificare,
Dorm cu sufletul de gheață
Într-un suflet de ninsoare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii?
Păsările cerului
S-au rărit și au răgușit.
Apele, în furia lor nebună
Rup totul în cale,
Și furia cerului s-a dezlănțuit.
Hainele vii ale naturii,
Pe nesimțite,
Își schimbă culoarea în gri.
Soarele nemulțumit topește
Minți sclipitoare,
Răutatea e în floare,
Poluări alese
Oamenii au îmbolnăvit.
Limbile amestecate
Nu se mai înțeleg,
Chiar și animalele au înnebunit.
Ce e cu tine, lume?
Te-apropii de sfărșit?
Doamne! Ne-ai dat viață
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (19 iunie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul adresantului nemulțumit
Mă necăjește viața cu-o chichiță,
De când stau eu, la casă, în oraș.
Pe strada mea numai vreo poștăriță.
Ce să vă spun?! Nici urmă de poștaș!
Aș alerga precum o școlăriță
Și i-aș ieși 'nainte mintenaș.
Mă necăjește viața cu-o chichiță,
De când stau eu, la casă, în oraș.
Ca să nu credeți că-s vreo muceniță,
Am peste drum un hâtru de unchiaș
Cu care schimb din poartă-o vorbuliță,
Dar ce frumos ar fi să am poștaș!...
Mă necăjește viața cu-o chichiță.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Animalele nemulțumite
Ursul își deplânge soarta, având visul de-a avea coadă,
Crocodilul, din porniri frivole, își dorește blană,
Câinele vrea iar libertate și chiar aripi să nu cadă,
Iar pisica melomană, fără voce, parcă ar avea o rană.
Astfel stau și-și plâng de milă cele patru dobitoace,
Fără nicio mulțumire de-al lor pașnic trai,
Negândind că-n lume altul de durere poate zace,
Este cert că-n noi veghează pentru toți o stea din Rai.
Morala: Mulțumește-te cu viața ta, deoarece a altora poate fi mai nefericită!
fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
E o toamna tarzie
E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.
O ceață aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorți,
Totul e unic și atât de sublim.
Se scutură frunzele arămii
Pe rând iși găsesc locul,
Toleranța zace în câmpii
Regretele acoperă totul.
Nori își spun nemulțumirea
Confesiuni deșarte-
Din primăvara vieți mele
[...] Citește tot
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nemulțumire și viață, adresa este: