neplăcere

Azi slujesc în Templul Şti'nţei...

Ah, cumplită decădere!
Constatăm cu neplăcere,
Cu mânie, indignare,
Cu dispreţ şi cu oroare,
Ca o culme-a umilinţei,
Că slujesc în Templul Şti'nţei
Agramaţii, impostorii,
Hoţii şi plagiatorii,
Mediocrii, diletanţii,
Proştii şi cu ignoranţii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte întrebări de copil

Când Unde Cum De ce nişte întrebări nişte destine
Dragă Kitty mai multe nu ştiu nici eu Deodată în toa
te încăperile lumii se face linişte O linişte care supu
rează Cicatrici pentru ziua de mâine Scriu torenţial
urmărit(ă) parcă de nişte ochi SS Indiscreţia urcă şi
coboară Un du-te-vino de neplăceri şi tristeţi Dragă
Kitty peste o sută de ani n-are niciun rost să-ţi mai
fie milă

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (28 iunie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala

Plictiseala este lucrul inventat de om,
Când n-are preocupare simte-al ei simptom.
Chiar de e o neplăcere şi-i aduce chin,
Omul leneş o adoră, gustă-al ei pelin.
Înţeleptul, omul harnic, nu se plictisesc,
Fiecare clipă-a vieţii înmiit trăiesc.
Şi când va veni o vreme să dea socoteală,
Testamentul va fi plin de-a loră osteneală.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu crede că sunt aşa cu oricine

depinde de om
sau de biped

pentru că uneori mă lasă rece
distanţa
sau metri cubi
sau mai ştiu eu ce unitate de măsurat temperatura

pentru că uneori îmi las răbdarea acasă
şi pot să-ţi spun
neplăceri
sau distorsiuni feroce

pentru că întotdeauna sunt altfel cu fiecare

cu toate astea sunt de-un calm obsesiv
şi tac
sau aproape tac

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile

Sunt nenorociri, belele,
Suferinţe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeţi, dureri,

Care, spun cu fermitate,
Toate vin şi nechemate.
Iar când vin, eu vă asigur,
Că nu vine unul singur,

Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri

Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.

poezie de George Budoi din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de Cupe (Sonet Tarot)

Femeie tandră, bună, iubitoare,
Acceptă şi respectă pe oricine
Are chip blând şi este răbdătoare
Şi ca o mamă ştie să te-aline.
Ea inima-şi ascultă în tăcere
Şi în subconştient mereu priveşte
Se înduioşează de-orice neplăcere,
Dar simţi că zbori atunci când îţi zâmbeşte.
Şi totuşi uneori e rea, meschină
Se ţine de prostii, e imorală,
Dă de înţeles că n-are nicio vină,
Însă cu toate astea te înşală.

Căci inima e plină, cum se ştie,
Ori cu iubire, ori cu perfidie.

poezie de Octavian Cocoş (3 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de pandemie

Cum aş putea să cred c-o cârpă mică
Ce stă la gură, oarecum banală,
Mă protejează care va să zică
Să nu mă pricopsesc cu vreo răceală?
Şi cum s-accept că-ntreaga mea fiinţă
E apărată de-orice neplăcere
Când mă sufoc, căci nu e cu putinţă
Să-mi intre oxigenul în artere?
Dar când n-am mască fac ca tot românul
Când ies pe stradă sunt cu luare-aminte
Că vine poliţistul ca nebunul
Şi-mi dă amendă, să mă-nveţe minte.

Dar sunt viclean cum nu vă vine-a crede
Aşa că statul banii mei nu-i vede.

poezie de Octavian Cocoş (14 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Trimiţîndu-mă să fac rândul la capre
am crezut că mama mă pedepseşte,
îmi spunea că este o plăcere
a copiilor din sat.

Sfioasă îmi căuta în gânduri
neplăcerile zilnice,
zicându-mi aşa într-o doară
cine învaţă carte scapă.

Filozofia ei era o alternativă
pe care trebuia să o aleg,
altfel îmi repeta
avem destule treburi pe lângă casă.

Nu avea niciodată timp
cineva, ceva, o chema în altă parte,
vezi că berbecul a rupt o scândură din ulucă
mi se părea că a căzut cerul pe mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eutanasia [Euthanasia]

Când Timpu-aduce într-o clipă
Somn fără vis celui plecat,
Uitare! Blânda ta aripă
Tu să ţi-o mişti peste-al meu pat!

Să n-am la cap amici sau rude
Bocind sau nu că sunt lovit:
Nici fete-având genele ude
Părând c-au sufletul zdrobit.

Ci-n pace să mă-nghită glia,
Fără aceşti îndoliaţi:
N-aş vrea să tulbur veselia,
Să plângă-amicii înfioraţi.

Oftatul de-ar putea Iubirea
Să-l curme blând, că nu-l suport,
Îşi va vădi la urmă firea
În ea că-i vie, în el că-i mort.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somn şi în nesomn

În somn şi în nesomn ne legănăm,
Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus,
Visăm şi ne-ntrebăm ce mai visăm.
Când soarele recade la apus.
Mestecenii copilăriei versuri spun
Din cartea lui Esenin, pe de rost,
Un paznic m-a bătut lângă un prun,
Decât deştept şi bun, mai bine prost.
Viaţa-i neplăcere, prea mult chin,
Stăm pe-un vulcan viclean şi mult corupt,
Există şi dulceaţă în venin,
Tu poţi să fii un ghimpe sau un fruct.
Trăim în anarhia cu moroi,
Ca-ntr-o ficţiune fără de sfârşit,
Ne-ajută mai puţină ură-n noi,
Un început de simpatie, chiar şoptit.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!