Poezii despre noapte și poduri
poezii despre noapte și poduri.
Gogyohka
era un pod ce ofta noaptea
pe sub care trecea un râu
unde pluteau craniile găurite
și creaturi venite din alte lumi
într-un vuiet de haos smintit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Pașii lor sunt muzici, imnurile rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.
Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeși
Fulgeră Sodomei fructul de măceș.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risc din dragoste
E noapte iubito
Orice mângâiere
pare
o călătorie
pânâ la capătul lumii
În aurul înstelat
al
părului tău
Noaptea
își
caută
galaxiile
ancestrale
Împovărate
de
depărtări
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (20 februarie 2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-asemeni
Noaptea mi-arată cu stelele-n cor
Luna clocind în cuibarul din nor,
Asemeni și tu, dragă dăciță
Simțiri îmi clocești pe o peniță...
Ziua îmi plimbă fruntea în soare
Pe-al podului cer plin de culoare,
Asemeni și tu mă plimbi printr-un vers,
Draga mea tină, al meu univers!
Ziua mi-e noapte iar noaptea mi-e zi,
Esențe cerșind spre a mă urzi,
De-asemeni mai spun la ceas încordat,
Draga mi-e dragă cu vârf și ndesat!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dor nebun de evadare
Ascult pierdut pădurea mea de șoapte
Un bir nedrept în fiecare noapte
Scadența care pururi înfioară,
La cap de pod mă străjuie o fiară;
Mă bântuie nebun un dor de ducă
Și-mi fâlfâie la geam ca o nălucă
Să fug din lume ca dintr-un tablou
Să fug de toți. Și să mă nasc din nou!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val -
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleași vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Piloții grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
Plumb de iarnă
Iarna, de-o vreme, mă duce regretul
Prin crânguri, pe margini de linii ferate -
Trec singur spre seară pe ape-nghețate,
Când fâlfâie, pe lume, violetul.
Paloarea, mutismul minează-al meu piept
Pe satele ninse crai-nou când apare;
Trec singur pe poduri de fier solitare,
Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate...
În noaptea grozavă la cine voi bate?...
O, vis... o, libertate...
Hau!... Hau!... depărtat sub stele-nghețate...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
A nopții gheară se-nfige-adânc în sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci,
Stranii umbre joacă-ntr-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții...
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopții coboară și se-înfige-n sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci
Și umbre stranii joc într-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile nedespărțirii
1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.
2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.
Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.
3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
[...] Citește tot
poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și poduri, adresa este: