noapte şi struguri

Această pâine pe care o rup

Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neştiută fibră
Îşi făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopţii omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.

poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

Femeile au zile şi zile, nopţi şi nopţi.
Eu cred că-mi place vinul pentru că le imită,
Că strugurii, mai cruzi, mai pârguiţi, mai copţi,
Îmi dau mai multe gusturi în gura sterpezită
De-atâta poezie - singura mea iubită.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ascunde-ţi vulpile-n mine
tânjeşte noapte străină
şi bate-mă cântec

zideşte-mă drept
sub clipa ta de sân

trezeşte iarna din alb
te voi sătura cu struguri de măliniţă
acum cât măceşele scârţâie
neştiute
sub gheaţă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Parfum de struguri copţi, în soare blând
şi-o mâna-ntinsă gata să-i culeagă,
un stol de păsări dă ocol, cântând,
iar frunzele se pregătesc să cadă.

Din celelalte toamne vine vântul,
purtând pe umeri răsuflarea ta,
jos, râul curge lin şi-nfiorat
şopteşte nopţilor tăcerea mea!

Fîntâna veche tace. În adâncuri
se zvârcolesc iubiri neâmplinite
şi-ncep să urc Golgota: în cuvinte
doar ploaia rece ştie a striga!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din antologia de versuri Perche tu mi dici: Poeta? (2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt în pustie

Cu chiotele-ţi de lumină
şi cu-adâncul ochilor de mare,
cu urnele în lut ce ţi le lasă
nenumăratele fecioare
cutremurate-n clipa asta
de-un dor
pe minunatul tău pământ,
te chem:
vino, Lume,
vin'.
Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare,
la cari în miez de noapte
nevăzuţi de nimeni strugurii
desprinşi din viţe ţi s-adună
să-şi umplă boabele de must,
şi-apoi - cu dărnicia to de moarte
vino,
Lume,
vin'.
Şi răcoreşte-mi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viu în capul viei

Nu mai vreau s-aud cântul de broaşte
Nici bălţile să le cutreier,
Voiu cel mult spre a cunoaşte
În feerica noapte cânt de greier.

Când stelele abia ivite clipocesc
Şi vulpile se dedulcesc la struguri
Viu în capul viei eu mă haiducesc
Cu o prepeliţă pârpălită-n ruguri.

Acompaniază seara surii greieri
Bucuria mea nemăsurată
Tu tristeţe poţi să mai cutreieri...
Cântecul de broaşte eu l-am lăsat baltă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papaya

S-a copt alaltăieri papaya la Mizil
În livada unei foste verişoare
Şi-am mers la miezul nopţii să-i culeg un kil
De pe gât, de pe buric, de pe picioare.

Ce lună plină văzut-am în livadă
Când hainele pe noi nu au mai stat!
Ne începuseră şi palmele să vadă
Ce sol fierbinte are luna! Ce transpirat!

Şi am văzut şi stele după aceea,
Mai toate verzi, ca ochii verişoarei,
Eu îi şopteam pe la ureche "ah, Andreea"
Iar ea uita, gemând, preceptele onoarei.

A fost o noapte lungă de cules papaya
Cu simţurile-ntinse hăt, prin galaxii...
Noroc că am o altă fostă verişoară la Strehaia
Ce merge goală la cules de struguri, printre vii.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpe şireată

Acolo-n grădină, o vulpe mică
Se furişează, noaptea, când nu-i nimenea-n jur,
Şi sub umbra tomnaticei viţe de vie
Mănâncă, în taină, ciorchinele înrourat.

Dragostea nu e vulpe,
Nici tu un ciorchine de struguri.
Dar, neştiută, inima mea s-a furişat
Şi-n taină te-a culesc, când nu era nimeni în jur.

poezie de Tozon Shimazaki
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pod

Sar şoarecii pe salteaua podului.
Un strugure nestrâns e dictator peste frunze.
Păianjenul îşi fierbe colţul casei
în noaptea fluidă.
Oglinda îşi piaptănă tăieturile.
Între cruci alte morminte bătătoresc scurtăturile
peste care cerşeşte
liniştea toridă.
În pod şoarecii
în ploaia cu umbre
siluetele-şi rod.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!