Poezii despre noapte și zahăr
poezii despre noapte și zahăr.
Cafea de iubire
Cafea cu gust de fericire
A serilor și nopților
Cu aromă de tandrețe
Zahăr căprui cu gust de amor
Fiorul sângelui năucitor
Al inimii-mi ești iubire...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde dai și unde... capră!
M-am rugat capra să-i crape
Și-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre,
A crăpat-o p-a de lemne.
Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună!...
De surcele-i curtea plină...
Nu te joci cu-a Lui putere,
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr și miere,
I-o dădui cu împrumut.
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zahăr heruvim
Nebuna mea dulce, de acadea
Din zahăr ars,.. heruvim
Cu gust sublim..
Te voi sorbi senin din infinitul de catifea
Toata noaptea sub muguri de stele
Să-mi fii nebunia dulce a dorințelor mele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torni cafea
peste cana aurită de soarele bogat
în raze și gândul se duce la sânii
pietroși mușcați aseară cu luna
martor tăcut la vederea picioarelor
zvelte de femeie dulce care culege
fructul copt din păcatul milenar
torni cafea peste muntele de zahăr
și totul e negru ca o noapte cu stelele
plecate în alt univers să lumineze
altă piele răscolită de nesomn
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
'ți-adun în minte
surâsurile prin noapte
strâng lacrimi din vreji de nori
stai la marginea lunii
ochii sclipesc ca doi licurici ver
zi și noapte albastru-i valul
cartea din poala ta s-a în
cins de somn
dinții sclipesc în palida mea părere
la marginea patului vin
să te îmbrățișez cu toată gura mea
genele noastre strâng lacrimi de zahăr vanilat
îmi ești aproape și-mi vine
să te sărut acolo
în patul larg des
făcut pentru pândă
și seducție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de diligenție
gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
cum nici pe șeful de partid
nu-l poți liniști
doar c-un os
dar îi pot arăta oase
care țin loc de case
mugurilor de ferigi
dacă la mine strigi
am desființat începuturile de apocalipsă
ale mamei, cu privirea fixă
îți pot arăta steagul
pe care îl întoarce noaptea pe dos
el se gândește tot la os
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânge surd
zaharul nopții interogând surd de sânge
spre tine nu știu pe unde a mai scoate cămașa întrebării
rana venea dedesubt
alcoolul era la juma de preț jumătatea de eternitate
icoana avea chipul întors către asemănarea
celeilalte jumătăți
în jumătatea dinspre tine a gurii mi-am așezat carnea
să o pot striga pe nume de frunză
tu să intri în dărăpănătura aceea, locuindu-te Dumnezeu
în crepuscul de lumânare feroce
ruina să se șteargă la gură de cuvânt
moartea naște
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Rikky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Pădure albă de argint
Un vânt ușor te animă
O ramură îsi ea avânt
Copacul alb se nclină
Un palat de zahar pari
Turle glazurate-n nea
Frunzele ferestre mari
E stejaru-n vreme rea
Pudră vanilată-n colb
Nopți cu lună argintie
Zâne îmbrăcate-n alb
Toate-s dedicate ție
Privesc a ta coroană
Ești un rege popular
Gheață-ți pui pe rană
Regele păduri secular
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de soare
Praf de soare
se așternea cândva
peste
dimneața iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era și zi și noapte în același timp.
În dimineața iubirii noastre
răsturnam pliculețe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și zahăr, adresa este: