Poezii despre ochi căprui și timp
poezii despre ochi căprui și timp.

În apropierea morții
O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.
O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz
O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion

Comentează! | Votează! | Copiază!

RUGACIUNE
Mă uit la tine liniștit
Când mă mângâi pe obraz,
Mă simt atât de fericit
Sub al sărutului talaz.
La pieptu-ți tu mă strângi
Ca o mamă pe al său pui,
Toate dorurile le frângi
Iubita mea cu ochi căprui.
Te rog Doamne Creator
Nu-mi răpi floarea din mână!
Mă simt lecuit de dor
Lasă-mi clipa să rămână.
Voi deschide Cartea Sfântă
Așa cum știu, cu sfiiciune,
În timp ce inima îmi cântă
Eu voi fi în rugăciune.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee de vis
(lui Alexandar)
nu știu ce a fost vis sau fantezie
cumva doi ochi căprui m-au fascinat
este minune rară o dragoste târzie
îmi umple sufletul cu suflul minunat.
de-aș putea opri cumva timpul în loc
să nu îi simt durerii gustul amărui
aș crede că deodată am avut noroc
să mă îndrăgostesc de ochii căprui.
în privirea blândă se joacă lumini
și eu mă aglindesc ca-ntr-o fântână
la cumpăna vieții vreau anii senini
să-mi fie alean să mă țînă de mână.
doi ochi angelici luminoși cristalini
pe dragostea lor m-au făcut stăpână.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr, 1922 1941, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am nevoie doar de tine
Și nu am nevoie de somnifere, tu ești cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deși te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ținut cu capul în nori.
Și nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, brațele tale știu cum să mă aline
Și ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor și plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiți au trecut
Că ai fost motivația mea, tot ce mai drag pe lume am avut.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea toamnei...
Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.
Ar fi bine să evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.
Pădurea cu mii de culori să-mi arate
Că ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.
Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta
Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
străjeri la margine de drum.
Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă urmăresc urmele tale.
Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac, ce azi răzbate,
prin goana clipelor amare
sculptate în eternitate.
Iubirea ta mă înconjoară
și spulber-amintiri tăcute
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri rele, nevăzute.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului
Motan m-aș fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare și mustețe lungi,
c-un ochi verzui și-un ochi căprui.
La ora când târâș-grăpiș
zăpada nopții se adună
eu, cocoțat pe-acoperiș,
să urlu a pustiu la lună.
Și-atuncea, șapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
și să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.
De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta
Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
uitați la margine de drum.
Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă însoțesc urmele tale.
Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac ce azi străbate,
prin rana grijilor amare,
spre un trecut fără păcate.
Iubirea ta mă înconjoară
și-mi spulberă năluci tăcute,
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri negre, azi pierdute.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ochi căprui și timp, adresa este: