Poezii despre oraș și religie
poezii despre oraș și religie.
Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, se roagă la Dumnezeu pentru succesul teroristului Putin și armatei lui de criminali și tâlhari, care ucid civili nevinovați în Ucraina (copii, femei, bolnavi, bătrâni etc.) și transformă orașele și satele în cenușă
Când Kirill și gașca lui
I se roagă Domnului
Pentru teroriștii ruși,
Care sunt pe crime puși,
Mái pot crede eu, frăție,
În popi și-n ortodoxie?
pamflet de George Budoi din Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (10 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de oraș
Eu când adorm desculț visez urât
Și-n lumi de iad furat sunt și târât.
E viața vis? Dacă-i adevărat,
Mama când m-a făcut s-a descălțat.
Părinții mei m-au conceput desculți,
Dintre țărani fac asta foarte mulți;
Viața la țară-i trudă și coșmar,
Iadul nu poate fi decât agrar.
Cu toate că, dacă-i adevărat,
Femeile desculțe de la sat
Fac țesturi din infern, în care coc
Pâinea din rai, adică de la bloc.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de plumb
Zbor
de
aur
Prin
tabelul
lui
Mendeleev
Gri(u)
văratec
Sunt
câțiva
îngeri
în
oraș
Iubito
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Elegii bacoviene (4 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panteism
Dumnezeu din cer ne vede,
Dumnezeu din din noi ne-aude,
Dumnezeu este oriunde,
Fie șes, fie la munte,
În orașe sau la țară,
Fie iarnă, fie vară,
Dumnezeu e peste tot,
Fie casă, fie bloc,
Fie-ntr-un castel baroc...
Sau în colț de iarmaroc...
Dumnezeu este în toate,
Credeți-mă, am dreptate!
Dumnezeu n-are odihnă,
Și ne judecă în tihnă!
poezie de Viorel Trușcă din Gânduri tipărite
Adăugat de Dorina Golea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzurat în dulcele păcat
Tu ai rămas în weekend în orașul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.
Luna˗și arată bănuțul în coarne de melc,
De la sânu˗ți cu vise nu mă˗ndur ca să plec.
M˗amăgești că˗n oraș smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chase Henry
Am fost la viața mea bețivul orașului;
Când am murit, preotul a refuzat să mă înmormânteze
În pământ sfințit;
Chestia asta mi-a purtat noroc
Pentru că protestanții au cumpărat lotul unde zăceam
Și mi-au îngropat rămășițele aici, în cimitirul cel nou,
Aproape de cripta bancherului Nichols
Și de a soției lui, Priscilla.
Luați aminte, suflete prudente și pioase ale crucii,
La curenții vieții
Care onorează morți care au trăit în rușine.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
Ca un piept dezvelit, într-o piață publică,
Stă soarele proptit în cârca norilor:
Impietate pentru sfinții sacrificați
Pe scările catedralei.
Jos, orașul plin
Cu sensuri giratorii
Veghează ca moartea să nască veșnicie.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mod
Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orașul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O, ceasuri verticale, frunți târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Și ochiul, unghi și lumea aceasta-nouă.
- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul sus; trec valea răcoroasă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedenie dantescă
Un cer senin de amplu iunie prin veac
și-a-nființat azurul neființei
în cestălalt tărîm, al suferinței,
și cată-n ceas a fi durerii mele leac.
Să uit că suntem robii negrei ere,
să uit de jale, cazne, de tenebrele
din inimă, de tot ce crunt în preajmă e -
zboară doi fluturi, două giuvaiere,
peste oraș purtați de-o adiere.
Închis în ăst infern terestru de n-aș fi,
îndrăgostiții fluturi nu mi-ar aminti
de alții, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtați și ei cîndva
de-un vînt prin iad, și de-o beție-asemenea.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oraș și religie, adresa este: