oraş şi visare

Anticipaţie

Pe străzi,
în oraşe,
ziua sau noaptea,
ne contopim în natură,
iubim
sau urâm,
visăm
sau murim.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele oraşului

visează-acum oraşul
vise
născute din Durere sau
din Bucurie,
căci şi una,
şi cealaltă visează...
Senină,
Bucuria vrea să zămislească prunci...
care să-i semene,
în vreme ce Durerea,
chimonosită de atâtea chinuri,
să nască vrea
prunci mai frumoşi decât amara-i fată...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De artă

Cafeneaua
Cu visători damnaţi.
Trecut-au ani,
Simbolism,
Curentul decadent.
Broşuri,
Bijuterii rare.
Paradoxe
Bizarul,
Seri,
Nopţi,
Efuzii de parfume
Şi nuanţe.
Oraşul dominant.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce?

Cu vise de mereu nuvele,
În zvon de noapte orăşenesc...
Şi ce dacă corpuri cereşti se-nvârtesc
Şi dacă lucinde stele!...

Şi ce dacă veacuri grele pândesc
Clipe din viaţă mai uşurele!...
Şi dacă corpuri cereşti se-nvârtesc,
Ori stau departe lucinde stele.

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire la New York

Perdelele se-mpotrivesc vântului
cu toată puterea lor,
copii dorm,
ei fac schimb de vise cu
serafimii. Oraşul,
călătoreşte cu sine însuşi
pe şinele metroului; şi
eu, o alarmă, trează ca
rumoarea unui război,
zac întinsă-n zori,
neîntrebată şi necălăuzită.

poezie celebră de Maya Angelou, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubire

Iubire - lac în care
înfloreşte regretul frumuseţii,
când cade zăpada
peste zilele defrişate ale copilăriei,
peste oraşele de după război,
până ce apare femeia,
- pretext al visării
înserarea fără de arbori,
în care lacul îşi caută sufletul.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi cu numele tău

doriei

şi ce dacă toate oraşele au nume
eu le chem în gând
de obicei seara
după amintirile mele
unele au nume de fete
altele de anotimpuri
dar niciodată nu le spun despre tine
tu eşti oraşul meu cât o lume
din care nu ies decât
pe fugă
când tu dormi
merg să caut portocale
cu coaja groasă şi parfumată
care
strânse între degete dimineaţa
îţi proiectează visele
deasupra unor oraşe uitate
şi în care străzile

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ploeşteanu (7 aprilie 2017)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele visător

E ceva putred, grav în Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliţi
Şi obosiţi, soldaţii-adorm pe suliţi
Când de pe stema porţii zboara ţarca.

Din racle ies strigoi ca să vestească
Şi umblă printre vii, ca printre semeni.
Fecioarele au toate-n pântec gemeni,
Dar toate vor muri fară să nască.

Orbi, cavalerii stăruie la masă
Şi hotărăsc, dar lămpile sunt stinse,
Căci în oraş, flămânde şi învinse,
Oştile-atâtor visuri vin acasă.

................

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorii

Visători şi învinşi? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca şi cum ai arunca o undiţă
În apele Oceanului Universal,
Îţi răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCŢILOR VESELI,
În spate oraşul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul fără poeţi

e cel mai vesel oraş
aici e o singură lume
una în care viaţa chiar se trăieşte
nu năvălesc demoni şi nici muze inventate
e linişte când e linişte

nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeţii au fost închişi în canalele
de la marginea oraşului
numai în nopţile cu lună se mai aude câte un lătrat subţire
dar şi atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii îşi dorm liniştiţi visele

prin oraşul fără poeţi
curge râul de cerneală
şi locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!