Poezii despre ortodoxie și viață
poezii despre ortodoxie și viață.
Trei lucruri
Ahoe, rugbystul amețit, Poetul,
În templul vieții-a pus temei
Pe-ale lumii ăsteia miracole trei:
Vinul, balonu' oval și sonetul.
Vin roșu, sânge de Christos,
Cât în Bizanț ortodoxia toată.
Treaz nu m-ați văzut vreodată,
Ritual de habotnic zelos.
Mă-ntrebați cine-am fost eu?
Într-o grămadă linia întâi.
Căderea mea? E saltu-n eseu
Și un oval drept pernă-n căpătâi...
Prin vin și rugby viețui poetul,
Dar îl făcu nemuritor Sonetul!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Tudor George
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci, ortodocși
De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac paradoxal
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz și agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură
mi-ar trebui iar o credință de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
primesc lovituri ca într-un ring de box
boala și bătrânețea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoție crește în anvergură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se răsfață dimineața
(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)
Se răsfață dimineața
Peste fruntea unui cleric
Care-și irosește viața
De sub soare, în întuneric
Și nimic nu-i sparge gheața
Sufletului ezoteric.
Conștient că nemurirea
Poposește-n pieptul său
El trăiește fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.
Și rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul iubirii
Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viață, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!
Petale înflorite peste tot
Roua cuvintelor în psalmi
Scumpă adiere de clopot
Sună peste, peste ani!...
Aripi de future orb
Ard în a zborului trufie
O, Viață, ce să te mai rog
Dacă eu însumi sunt Poezie?!
Gânduri se topesc în labirint
Destrămare unică-n suferință
Lacăte-n ispite, fluiditate, alint
La prețul de ortodoxă credință!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptând acceptul
Mergeam pe Națională, spre Redacție, să
vorbesc pentru o eventuală reangajare.
Au preluat acum și televiziunea locală,
care tocmai a început să-mi arate purici.
Ajuns în apropiere, coloana:
poeți americani din generația beat,
drogați, care scriu versuri într-o asemenea
stare și o recunosc, poeți ai Muntelui
Negru și poeți postmoderniști, în general.
Ziarul - doi ani de la înființare -,
am vrut să mă întorc.
Pe neașteptate, am văzut-o alături,
cu un carnețel în mână.
De ce nu i-ai luat un interviu?
Trebuia să te duci, du-te,
abia așteaptă.
Băgam cheia în broască,
sau cum s-o fi chemând.
Îmi târâi viața pe trotuare.
Salut, voiam să-i zic.
[...] Citește tot
poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
CREDINȚA - coloana infinitului pentru ortodoxia românilor
DA. Credința este coloana infinitului pentru ortodoxia românilor.
Nici vântul, nici ploile, nici măcar corona virusul sau orice altă maladie, nu poate stinge setea de credință a neamului românesc. Cu atât mai puțin voi, cei care puneți tot felul de restricții ca să confiscați dreptul la închinare în fața moaștelor. Așa ați procedat cu credincioșii de Sfânta Parascheva la Iași, așa ați procedat și la București de Sfântul Dimitrie.
Credința în Dumnezeu nu ne-o puteți lua. O moștenim de la străbunii noștri Dacii care credeau în veșnicia sufletului. Noi, românii credem în Creatorul nostru și în veșnicia nației române.
Pentru noi credința e sfântă, este hrană sufletească. Credința ne ajută să supraviețuim pe aceste meleaguri, supranumite și Grădina Maici Domnului.
Lăsați-ne să înălțăm rugăciuni în fața sfintelor moaște pentru mântuirea neamului nostru și al întregii lumi. Lăsați-ne să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene pentru liniștea și securitatea tuturor credincioșilor.
Voi,
"În zadar vă zbateți și asudă
fruntea voastră galbenă ca ceara.
În zadar vă este orice trudă..."
Nu ne puteți fura comoara.
Ne este scris pe frunte
să fim în viață credincioși.
Neclintiți ca stânca-n munte munte,
suntem stejari înalți, vânjoși.
Precum e scris în Sânta Carte,
CREDINȚA în noi rămâne.
Cu drag vom duce mai departe
tradiții vechi, străbune.
poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drăgaica-Sânzienele
Azi e ziua în care s-a născut
În cultul nostru ortodox,
Prorocul Ioan, ce-i cunoscut
Că botezat-a pe Hristos.
Tot azi, în ale noastre datini
Ce-s moștenite de la daci,
E ziua-n care fără patimi
Drăgaica, vine ca un vraci.
Din cultul soarelui, ea vine
Cu-a iubirii sărbătoare.
Noi o cinstim cum se cuvine
Sânziana, zâna floare.
Drăgaicele sunt zâne bune
Ce prin păduri și câmp trăiesc,
Și poartă florile-n cunune,
Cu ele se împodobesc.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Zidaru-Nanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)
Filament e, subțire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina.
Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel și iubește turcoaz.
Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-și cerne...
Țara dragă-i Canada și poporul... viking.
În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îți dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubește profund, doru-îi e nemurirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Să plângem...
Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie
Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat'
Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.
Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâți știuți, mai ieri doar oarecare.
Să plângem vinovații ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenți,
Interesați doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burți, de atâta nesfârșită lene
Și rugi să îndreptăm în sus, să fie morții cât mai competenți!
Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce știe doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morți, ei, tagma mișelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paște... clerul nostru noxă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ortodoxie și viață, adresa este: