Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

oxigen

Poezii despre oxigen

21 de poezii despre oxigen, elementul chimic cu numărul atomic 8 și simbolul O.

Costel Zăgan

Blândul paradox al melancoliei

Pentru a nu pune
în primejdie
oxigenul celorlalți
ard în continuare
împotriva
cenușii

Ce rug ipocrit
și inima aceasta
a mea
prietene
nu-i așa

poezie de din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel ZăganTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

ComentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Fotosinteză

Dacă ar fi să expiri oxigen
cu toate plantele luate împreună
pe gura arhaică a fotosintezei,
pământul întreg ar mirosi a ozon.

Așa se întâmplă înainte să plouă,
când trece în marș picătura rebelă
iar colbul intrus sare în lături.

poezie de
Adăugat de Dan CostinașTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

În alte limbiSunt disponibile și textele în engleză, spaniolă și catalană.

Evadare

Timpul parazitează în noi
pentru ca suntem vii...

Ți-am cedat oxigenul
plămînilor mei...
l-ai închis într-un recipient
și-ai evadat pe lună...
erai convins că nu există
nici timp acolo.

Inspir bioxid de carbon...
chiar dacă m-ai preschimbat în plantă
tot timp îmi curge prin seve...

poezie de
Adăugat de AdelyddaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Logică în pustiu...

Petale de-aș avea
o floare-aș vrea
să fiu
într-un pustiu
de s-ar putea
să cresc
din când în când
să înfloresc
pe rând
să-ncânt prin colorit
un neavenit
s-aștept supus
un strop de sus
nu tu potop
nimic în plus
decât polen
și oxigen
nisip încins
și soare-aprins
să fiu curtat

[...] Citește tot

poezie de din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe GurăuTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Invazivă

Invazivă, poezia, tu nu te speria,
Nu se moare din ea,
Ajunge la toate organele vitale,
Inclusiv inima,
Te trezești că mai ai de trăit o secundă,
Asta este, specialiștii dau din mâini,
Te bucuri, odihna promisă vine în papuci de pâslă,
Iar tu vei fi doar un poem, acolo,
O bancnotă reformată,
Toate economiile tale acolo s-au dus.
Gata, acum, stimate înger sau diavol,
Să mergem voioși în Șeol, un vesel tărâm
Al defuncților scoși de la aparatele de oxigen.

poezie de
Adăugat de anonimTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Edgar Lee Masters

Trainor, spițerul

Numai un chimist poate spune, iar uneori nici chiar chimistul,
Ce va rezulta din amestecul
Fluidelor cu lichidele.
Și cine ar putea spune
Cum vor interacționa bărbații și femeile
Unii cu alții, or ce fel de copii vor rezulta.
De exemplu, Benjamin Pantier și nevastă-sa:
Ei înșiși oameni buni, dar belele unul pentru celălalt;
El oxigen, ea hidrogen;
Iar copilul lor, un foc devastator.
Eu, Trainor, spițerul, colector de chimicale,
Ucis pe când făceam un experiment,
Am fost burlac toată viața.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Despre tacere

Degete fine, tăcerea asta
Alunecam printre ele
Ca un fir
Rugăciune pe nisip
Degete fine... ea
Îmi umblă prin pași,
Negândită
Pe un colț de tăcere mă ascund și eu
Cuvintele sunt în tubul cu oxigen
Nu călcați pe suflete!
Aici…se trăiește
Nu calcați!
Aici, se visează
Plouă cu tăceri
În dimineața asta tandră sunt
Femeia visurilor tale
Iubită deodată cu toate tăcerile
Fiecare vers este ultimul
Apoi ecoul tacerii tale
Picură din nou

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Animale marine

Sunt îndrăgostită fără speranță
de animalele marine
culorile corpurilor solzoase
își schimbă capricioase
zecile de nuanțe-n valuri
ROGVAIV-ul devine insuficient
doar de la roșu la violet
prea puțin
glumiți
formele lor sinuoase
seduc indiferente curenții marini
îi străpung hidrodinamic
fără regrete
mecanica fluidelor.
Am nevoie de o pereche de branhii
să pot respira
oxigenul pierdut printre sărurile marine
din abisurile reci și-ntunecate
să mă ascund în nisip
cu o stea de mare

[...] Citește tot

poezie de din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia GeorgescuTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Pentru Constantin Mândruleanu, om de afaceri, susținător al revistei "Cugetul"

Ca-n naufragiu, nu corăbier,
Mă rog la Dumnezeu, ca pământean
S-asculte ruga celor care cer
Să-l țină sănătos pe Mândruleanu,

Să stea de veghe timpul măsurând
Ca nu cumva să îi dispară-ndemnul
De-a nu vedea umoru-agonizând
Că s-a-ntrerupt în conturi OXIGENUL.

Și Cugetul, revista noastră vie
Ce-o tot răsfață prietenii din țară,
Nu ar putea ieși din agonie
Și-ar sucomba în lunile de vară.

N-am mai găsit ieșiri de circumstanță
Fiind utilă chiar resuscitarea
Iar în atâtea piepturi de speranță
Vedea-vom cum se-aprinde lumânarea.

poezie de din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia GeorgescuTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Ionuț Popa

Au fugit cocorii...

au fugit cocorii cu aripile la spinare...
e greu a zbura pe un potop ca acesta
mai ales că vântul suferă de insomnie
și tot mai greu este să privești
cum se ating firele de înaltă tensiune
când pietrele sunt ghemotoace de lână
în palmele furtunii
copacii și-au ascuns crengile în morminte
asemenea unor struți galbeni
gâdilând cu rădăcini rupte pieile văzduhului
e totul numai apă...
aburii se ridică în monumente
și-n aere de eroi ai acestei lupte
nu au mai rămas nici frunze cu care să vă tăiați venele
copii ai pământului...
v-a umblat vreodată ploaia pe sub piele
sau v-au crescut unghiile de cât ați strigat spre nicăieri?
e un început pentru fiecare gură de oxigen
și mai mult...
însuși începutul nu-i decât un mare sfârșit

[...] Citește tot

poezie de (16 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaTrimite prin e-mailSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază! | Răspândește!

Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
Înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
Cartea "Baikal. Un ochi adanc albastru" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -30.00- 27.60 lei.

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu poezii despre oxigen, adresa este:

| | |
 
 
Creează cont | Ai uitat parola?

Căutare


Căutări recente | Top căutări | Info

Fotografii

Imagini de calitate pentru articole, cărți, prezentări, marketing etc:

Votează pagina

Google+

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

Doneaza online pentru Asociatia Culturala Citatepedia
 
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce este apa oxigenată? Răspunde acum!