paradox şi suflet

Paradoxul urii (unuia)

Nu-mi dă pace-o întrebare,
Te privesc şi-n gând îmi zic:
Cum de-n sufletul tău mic,
Zace-o ură-aşa de mare?!...

pamflet de George Budoi din Iubirea şi ura în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare

cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare

întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine şi vie
precum iubirea ta fundamentală...

poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eufonie paradoxală

Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe
gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs

poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox trist

Să-ţi spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Şi că trăim în ţara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi şi buni ca tine...
Să uiţi de suspine
şi de frica
ce-ţi face sufletul ruine.
Să ai speranţă-n ceilalţi,
să crezi in ajutor,
să crezi că şi alţii au suflet empatic, cald şi iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Şi-ţi sfâşie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârşit,
cu inimă de înger...
Curmate negreşit,
de ~EL~ şi voi sistemul,
ăsta...
care nu..

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac paradoxal

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz şi agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură

mi-ar trebui iar o credinţă de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

primesc lovituri ca într-un ring de box
boala şi bătrâneţea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoţie creşte în anvergură

perfidii au invadat spaţiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopţi, e universal.

E-o pierdere-n volum de viaţă,
E-un paradox de viu câştig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de aţă.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascaţi cu alte feţe;
Fiori uitaţi, pot să te îngheţe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minţii;
Ce pierzi din zi, trăieşti în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt şoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre succes

ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri şi vise fără de sfârşit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin şi reuşit.

împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar ştiu că drumul spre succes e greu
înţelepciunea vieţii plină de teoreme
trece de obstacole şi învinge mereu.

romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristeţea să reziste-n tertipuri.

cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veşniciei îmi freamătă în piept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecoul înfundat din… rădăcini! (de răstălmăcit)

mă-ntreb cât
mai suntem în noi daci
spiritul pământului acesta ţine în miezul lui
mister – azi mai mult vedeţi
paradoxuri, firi îmbolnăvite
mixturi orientale, mofturi apusene, creme
noi, mă întreb
prin care vene
care parte de os
în ce înveliş al sufletului mai am
dacul strămoş?!
…straturi, straturi de lut nou au adus
vânturile, vremurile însă înnobilare
este doar memoria ta şi a mea…
ecoul acelui mister pur carpatic
pur în seve adânci
nu de alta dar să fim şi noi
«întregi»
în hora naţiilor Europei pe care
tocmai am integrat-o

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirala unui declin

Trup fugarnic de
vestală,
melodie vegetală,
respiri viaţa florilor
şi gândul culorilor,
falnic, duci până
la Cer
esteticul efemer –
simbol al vremelniciei
şi al vidului mental,
eroarea insomniei –
paradox fundamental!

Clipe sumbre, turbulenţă,
voluptăţi prin excelenţă,
lunecare-n Infinit,
nadir tandru şi zenit,
siluirea timpului,
în cordul Olimpului,
lăuntricul poeziei,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina filozofală

amintiri mă însoţesc freamătă în lumină
stelele tremură sus pe bolta cerească
când natura geme, suferă, suspină
extinsă în adâncuri de genă omenească.

urc falnica Golgotă am ajuns la răscruce
acolo e mântuitorul... lacrima de lumină
păcatul metafizic l-a răstignit pe cruce
căci nu e om pe lume să nu aibă vină.

spaime dilată timpul cuibărit în suflet
mi-e greu să fiu atentă la neantul meu
toate oasele mă dor de-atâta umblet
am căutat apropierea de bunul Dumnezeu.

mă pierd în paradox mă regăsesc în sunet
în filozofia vremii mă adâncesc mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!