Poezii despre paradox și superlative
poezii despre paradox și superlative.
Paradoxul zilei de naștere
Înaintea
lui
Eminescu
S-a
născut
fiul meu
cel
mai
mic
După
Eminescu
M-am
născut
eu
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dispută religioasă
Deși port o mare stimă
Și am respectat mereu
Și pe popă și pe pastor
Și pe rabinul evreu.
Totuși eu am o remarcă
Deși nu e paradox
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.
Fie praznic, nunți, botezuri
Sau la orice slujbă sfântă
Chiar și la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.
Dar cel mai deștept dintr-înșii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poruncile paradoxale
Oamenii sunt adesea ilogici, iraționali și egoiști.
Iubește-i, oricum.
Dacă ești bun, oamenii te pot acuza de egoism și intenții ascunse.
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poți câștiga prieteni falși și dușmani adevărați.
Caută succesul, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.
Onestitatea și sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest și sincer, oricum.
Marii bărbați și marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâți de bărbați mărunți și femei mărunte cu minți mărunte.
Gândește în stil mare, oricum.
Oamenii îi favorizează pe perdanți, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câțiva perdanți, oricum.
[...] Citește tot
poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lanțuri de iubire
M-ai strâns cu lanțuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Așa că numai lângă Tine
Pot fi și liber, și legat.
Legat cu lanțul libertății
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob și fiu eternității,
O rază caldă dimineții
Sub ceru-nalt, și-n cerul Tău.
Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de dușman.
Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cerești!
Când cele mai 'ncordate arcuri
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Am fost...
Am fost și somn, și multe răsărituri
Și-adeseori am fost chiar și coșmar
În al meu vis și-n alte nesfârșituri,
La fel de viu sau tot imaginar.
Am râs nebun și-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.
Am și răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simțită doar în piept
Și am servit belșugul ca la nuntă,
Deși-n simțiri ades am fost nedrept.
Am cunoscut și frigul îndoielii
Ce mi-a-nghețat și sufletul din mine,
Și-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.
[...] Citește tot
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu îngerar
"Ești plin de vise", mi-a zis de parcă aș fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea și plutesc așa, ca o văcuță gonflabilă din reclame"
"și de paradoxuri desăvârșite"
"și de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deși nu-i convine deloc: "mda..."
Așa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproșa că pun cuvintele acolo unde nu te aștepți
și caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neașteptate
lăsând rezemat de geam între mușcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfățișând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găsește lipit cu buburuza cu magnet
de ușa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată și odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ți ții morții din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărți nescrise
și mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrimează cine râde - (paradoxuri)
Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs
Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus
Peste lume ninge toamnă, dacă primăveri mai vin
Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin...
Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi
Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi;
Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele
Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele...
Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de demult
Eu, ce nu știam cum cântă muza; doar știam s-ascult.
Și-ți adun din universuri flori de colț pe lună plină
Eu, care călcam pe frunze și-aveam inima haină...
Tu-mi aduci în noaptea nunții toana nesfârșitei rugi
Să-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi;
Dar îți spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri
Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,
Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,
Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei să ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,
Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supra... viețuirea
Pare-a fi doar un plus superlativ
Paradoxal, un academic acceptat;
Ca și cum ființa-i pleonasm la "existat"
Și dorul de-a trăi etern, un laitmotiv.
Nu știu ce-i să trăiești peste trăit,
Dar am în scoarță, în oase un înscris
Să-mi păstrez eu-l fizic... Interzis
Să-mi rup din lanțul de destin ce mi-e voit.
Am zis destin, necunoscutei "X"
Ce-o dau monedă schimbului "nu știu"
Mereu după se-ntâmplă... un prea târziu;
Doar arogant să demonstrez că "știu, la fix".
Mă-ntorc la termen; "peste viețuire"...
Ca și cum moarte-ar fi peste-a nu fi
Și nu cred iotă că n-am cum a potrivi
Mesaj ce n-am de la străbuni... de retrăire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre paradox și superlative, adresa este: