Poezii despre patrie și timp
poezii despre patrie și timp.
România între Imperiul Rus și Imperiul Austro-Ungar
O, tu, Patrie iubită,
Cu atâția oameni mari,
Mult timp fost-ai răstignită,
Ca Isus întré tâlhari!
poezie de George Budoi din Dreptate și nedreptate (12 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu timpul toate lucrurile mor
Cu timpul toate lucrurile mor; pădurile văd cum
Cad arborii bătrâni, cum toate se destramă ca un fum:
Acel trunchi puternic care-a stat zeci de ani în picioare,
Dictator în patria lemnului, în veac nemuritoare,
Vreau să spun stejarul, tuturor plantelor supraviețuitor,
Se vestejește, moare și se prăbușește neatins de topor.
poezie de Robert Herrick, 1591-1674, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria
E Cuvântul cuprins
Între Alfa și Omega,
Locul în care Timpul
Își sădește permanența:
Din laurii strămoșilor,
A cioplitorilor în infinit
Și a sufletelor călăuzitoare
De Lumină,
Frumusețe
Și Adevăr!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Câmpie-a Moscovei iubite
În care-n anii de-nfloriri
Pierdeam stingher atâtea clipe aurite,
Fără necazuri și-ngrădiri,
Tu ai văzut atunci vrăjmașii țării mele,
În foc și-n sânge-ntinsul tău se mistuia,
Dar viața-mi n-am jertfit-o răzbunării grele
Ci-n van mânia-mi clocotea...
poezie celebră de Pușkin (1813)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șovăirile roiului
Aurie, noua seminție de albine
stă să roiască. Patria le-alungă. Gura
acestei coșnițe e doldora de zumzet.
În orice clipă va să-nceapă aventura.
Sau poate că un semn venit din depărtare
plecarea le-o amână înc-o oră.
Sau poate-o spaimă le reține, să nu cadă
încinerate de întâia auroră.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șovăirile roiului
Aurie, noua seminție de albine
stă să roiască. Patria le-alungă. Gura
acestei coșnițe e doldora de zumzet.
În orice clipă va să-nceapă aventura.
Sau poate că un semn venit din depărtare
plecarea le-o amână înc-o oră.
Sau poate-o spaimă le reține, să nu cadă
încinerate de întâia auroră.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit magic
Așa a fost, așa a totdeauna.
Aștept cu floarea mea de foc în mâni.
Întrerupându-mi preamărite săptămâni,
puternică-mi răsare luna.
În miez de noapte un cutreier sferic.
În spațiu - râuri, umbre, turnuri, clăi.
Liturgic astrul mă-ntâlnește-n văi,
dezbracă patria de întuneric.
Sus în lumină ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil
ușor se sfarmă ca mătasea veche.
Materia ce sfântă e,
dar numai sunet în ureche.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria
Mereu îi găsește cusururi
Cînd vorbește de a lui țară;
Cu toate-aceste neajunsuri
Îi este totdeauna dragă.
O critică fără-ncetare;
Chiar sincer o compătimește.
Totuși, îi sare în apărare,
Pentru că pe ea o iubește.
Mai ales când timp îndelungat
Departe de patrie și casă
Iubirea adâncă s-a aflat
În inima necredincioasă.
Iar când fiii nerecunoscători
Îi cer iubire și mângâiere,
Le deschide brațele tuturor
Și la piept îi strînge cu putere.
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire cu satul strămoșesc
Întâlnirea mea cu satul strămoșesc
I-a fiului cu mama sa cea bună,
O parte dintr-o patrie străbună,
Pe care ne-ntrerupt o regăsesc.
Aci, simt echilibrul strămoșesc
Cu anii ce-n imagini se adună,
Cu oamenii și locuri împreună,
Din nou copilăria o trăiesc.
În poarta casei văd copilăria,
Cu farmecul nespus din acei ani,
În ochii mamei mele, bucuria.
Văd șirul lung de plopi și de castani,
Simt permanența vieșii, trăinicia,
În strămoșeasca vatră de țărani...
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi rege
De-aș fi rege-aș duce-o tot în chefuri
Și-aș întinde-ospețe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aș face-o lată
I-aș ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aș vopsi picioarele cu roșu,
Și-aș iubi bomboanele și danțul,
Seara aș ieși, plimbând cu lanțul,
Când ogarul verde, când cocoșul...
Și din țara mea și-a frumuseții
Tuturor le-aș face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii și poeții.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre patrie și timp, adresa este: