pericole şi religie

Încurcături de primăvară

Primejdie tăcerea informează
valabil pentru orişice bărbat
în rai poetul e de pază
atenţie doar pe-nserat

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (23 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţele acestea

Pentru Dumnezeu!
născocşte un dans
sau un pericol,
orice pretext decent
să te pot ţine în braţe -
braţele acestea
abia pâlpâind, crucificate,
braţele acestea
fluturând dezolant
precum steagul capitulării.

poezie de Diana Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconaj cu moartea

e o linişte cu miros de sânge
în pădure
doar
în ochii mei şi ai cerului
nicio primejdie
moartea scufundată în legea ei
face prima victimă
întunericul apropie durerea
din lacrima strivită
între pleoape
iese
primul strigăt
apoi tăcere şi iarăşi durere

o durere ce tot creşte şi
tot creşte până la Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din volumul de versuri Moartea din vis
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocult politic

Sau făcut stăpâni pe lume
Nişte mincinoşi anume,
Fără scrupule şi nume,
Care-au ştiut să ne sugrume
Orice drept şi-orice renume

Şi din copilaşi frumoşi
Fac o specie de hidume
Răbdători şi întunecoşi
Care acceptă orice ciume,
Ca căţeii credincioşi.

Şi-am ajuns azi că "jupânii"
Ne-au făcut neputincioşi
De purtăm bosal ca câinii
Declaraţi periculoşi.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Anuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce cugetai?

Când pe cărţi de rugăciune, genele ţi le plecai,
Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai?
Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai
Al meu nume, câteodata, aşa dulce îl găseai?

Eu ceream la cer – când vântul steagurile flutura –
Ca să binecuvinteze lupta şi izbânda mea;
Şi pe când gornistu-ntruna, marşuri de război suna,
Sufletu-mi, gelos pe tine, tot spre tine s-avânta.

Iar când tu, îngenunchiată, te rugai la Dumnezeu,
Eu, călare pe fugaru-mi negru ca un pui de zmeu,
Alergam după al slavei, zgomotos şi lung alai;

Îmi râdeam de-orice pericol! Moartea-n faţă am privit,
Jupuită, numai oase şi cu chip îngălbenit.
Nu cumva atuncea iarăşi, tot la mine cugetai?

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce cugetai?

Când pe cărţi de rugăciune, genele ţi le plecai,
Spune-mi scumpa mea amică, la ce oare cugetai?
Închinându-te, o! spune-mi, oare nu cumva rosteai
Al meu nume, câteodata, aşa dulce îl găseai?

Eu ceream la cer - când vântul steagurile flutura -
Ca să binecuvinteze lupta şi izbânda mea;
Şi pe când gornistu-ntruna, marşuri de război suna,
Sufletu-mi, gelos pe tine, tot spre tine s-avânta.

Iar când tu, îngenunchiată, te rugai la Dumnezeu,
Eu, călare pe fugaru-mi negru ca un pui de zmeu,
Alergam după al slavei, zgomotos şi lung alai;

Îmi râdeam de-orice pericol! Moartea-n faţă am privit,
Jupuită, numai oase şi cu chip îngălbenit.
Nu cumva atuncea iarăşi, tot la mine cugetai?

sonet de Iulia Hasdeu (iulie 1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea de pe urmă-aduce

Vremea de pe urmă-aduce
Mai puţină bucurie
Dar orice ar fi să fie,
Dumnezeu ne-a dat o cruce...
Cel ce-n urma Lui şi-o duce
Cu evlavie şi smerenie,
Bea din Stâncă apă dulce,
Poate Muntele să-l urce
Şi-n primejdie prin Pustie
Poate-n pace să se culce
Şi să umble-n voioşie.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (13 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoream

într-un infern de câteva zile
sate şi oraşe pârjolite de foc
unde şobolanii, holera
şi ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn şi carcase de maşini
pe străzi cu şiruri de case părăsite
unde mişună câinii
sălbăticiţi şi şobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
şi acoliţii lor cu feţe tatuate
care îngrozeau populaţia
sărăcită şi dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton şi fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea
Nevăzutul şi neştiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Şi te-ai lăsa primejdiei din barcă.

Şi nu te-ai mai gândi la nimic,
Nămolurile tainelor toate
Zac în mine răsturnate.
Luntrea târâtă de ele
Se loveşte de nuferi şi stele.

Într-o limbă barbară
Ţi-aş spune poveşti dintr-o ţară.
Vorbele, ca o ţărână
Din şesurile ei ţi le-aş presăra pe mână.
Şi-n lacrimi se vor trezi
Apele ţării dinspre miazăzi.

Ascultă: râurile-i trec prin mine.
Le auzi tu destul de bine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai suntem încă vii

Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neaşteptat.

Acest rău numit Covid,
Un virus periculos şi perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viaţa un infern.

O cumplită pandemie se instalează,
Şi oamenii se izolează,
Stau in carantine
Şi la ei in case.

O, Doamne, câtă suferinţă
Pe oameni, şi câtă neputinţă,
Când virusu-i doboară!
Şi câtă jale,
Când stau la rând să moară

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!