Poezii despre peruci
34 de poezii despre peruci.
Vreau să știi că arătai bine
Cu peruca ta, roșcată,
Nimeni nu a râs de tine
Când te-a văzut deghizată.
catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșii își leagănă florile în vânt,
Cerul peruca albastră își arată,
Fluturii se împletesc și-n gând,
Primăvara e la taifas în poartă.
catren de Valeria Mahok (25 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțin amăruie, peruca
chiar azi m-am întâlnit pa stradă cu eu
geniu de savoya avea ambalajul schimbat
la față (?!) - părea mai bărbat
și nu
mai purta zulufii ăia de ciocolată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din muzee nemtești
Uneori, iubind, auzeam clapele
pianului pictat
la care cânta Mozart, copil,
alteori, iubind
auzeam
slujit numai de pâlniile
ori de grotestile tulumbe
cu care auzea Beethoven.
Cântam cu dintii de ceas
ai cutiilor cu muzica,
purtându-mi creierul în afara
lipit ca o peruca buclata
de teasta subtiata de pasii
lui Bach,
grasul,
urcând
în turnul
clopotnitei...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până luni
în vest au anunțat violente furtuni
în rest i-au școlit pe unii să arunce
în mine cu
pietre semigrațioase extrase din acele inele
antice de logodnă ale puținelor văduve
în căutare
de uniformă și cască peste peruci
la măcelul din dormitoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venus Anadyomene
Sicriu abandonat, doi ochi de mort
Sub peruca morții însă-i o fantomă
Ce-și plimbă noaptea ca pe-un cort
Să ascundă lumii rana ei enormă!
Gât de strigoi, niște omoplați bizari,
Două buci și-o taină ce nu ascunde,
Doamne, după sexul unor armăsari,
Se-aud atât: numai gemete rotunde!
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișare
Pudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amăruntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint un encefal.
La balul liniștit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleiește-ți masca facială
Și dinții înverziți de duh de somn;
Luminile odăilor le stinge!
Să-nceapă marea pară de opal,
Când înghețat, din iarna care ninge
În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal.
- Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul sprinten fulger viitor!
Să-ți fie brațul spadă bătăioasă
Și ochiul: disc lunar lunecător.
poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altoire
Io mă retrag atunci
Ca un băiat cu bun simți ce sunt?
Bine crescut pe-o muchie de sat
Asta pentru că mă altoia tata când eram mic
Lui i-a plăcut pomicultura
m-a învățat și pe mine să altoiesc un păr
și exersam pe soră-mea
îi spuneam că verfic dacă are perucă sau nu
dar niciodată nu avea
parcă-mi făcea în ciudă
deși eram din acelaș altoi...
Neconvins continuam să verific
vechile îndoieli, mereu noi.
Și nu mă prindeam
Și tata mă altoia din nou, cu speranță...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfățișare
Pudrează râul tragic în oglindă,
Cu de-amănuntul, cristalin, de bal;
Săltate-n coc, volutele să prindă
Perucii de argint - un encefal.
La balul liniștit, de mare gală,
De vrei să placi frumosului tău Domn:
Treaz, poleiește-ți masca facială
Și dinții înverziți de duh de somn;
Luminile odăilor le stinge!
Să-nceapă marea pară de opal,
Când înghețat, din iarna care ninge
În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal.
- Fii Domnului statură luminoasă,
Cu gândul - sprinten fulger viitor!
Să-ți fie brațul spadă bătăioasă
Și ochiul: disc lunar lunecător.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul dorului de ducă
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undița, plec la pește.
O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebunește,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai oprește.
Și pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două dește,
Scoate draci de sub perucă
Și cu sare mă orbește
Când îmi vine dor de ducă.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre peruci, adresa este: