Poezii despre plată și suflet
poezii despre plată și suflet.
Am lăsat să intre bunătatea
Am deschis ușa sufletului meu
și-am lăsat să intre bunătatea.
Așa m-a sfătuit ieri Dumnezeu
și-am alungat din suflet răutatea.
De-acuma, cu mine m-am împăcat.
Inima-mi saltă de bucurie.
Simt că fericirea nu m-a uitat.
Răului, nu-i mai plătesc simbrie.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papa Francisc spune lucruri tâmpite (pamflet)
Satana stă cu papa-n casă,
Mănâncă la aceeași masă
Și îl învață ce să spună,
De la papala lui tribună.
Serviciile-i sunt plătite
Cu sufletele rătăcite.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (12 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantome de mătase
Speranțe rătăcite sculptate-n abanos,
Udate pe furiș cu lacrimi efemere,
Dorințe plămădite în suflet dureros,
Speriate-n taină plâng ascunse în tăcere.
Iluzii spulberate de-al vieții tainic mers,
Cavou de mucegai pe sufletele arse,
Medalii ruginite pe față și revers,
Ca plată risipind fantome de mătase.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de colț
Când ai pierdut, aproape totul
s-a căscat o prăpastie uriașă și,
brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori.
Urma să descoperi că având viață, ai totul...
Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș
pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta.
Văzând-o numai, sufletul tău a renăscut.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 120
Că te-ai purtat cândva meschin, m-ajută,
Și pentru acea tristețe ce-am simțit
Îmi recunosc greșeala neplăcută,
Că nu sunt din oțel, nici din granit.
Căci dacă te-a durut a mea purtare
Ca și pe mine-a ta, ai îndurat;
Iar eu, tiranul, nu am fost în stare
Să cântăresc cât m-ai îndurerat.
Și-a noastră noapte neagră îmi amintește
Ce trist a fost atunci sufletul meu
Și de-alifia ce tămăduiește;
M-ai uns cu ea, te-am uns apoi și eu.
Cu rătăcirea ta tu mi-ai plătit
Eu îți plătesc cu-a mea și suntem chit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospăț de viermi...
Trupule, ospăț de viermi
Sufletul, ghiaur mi-l fermi
Ce-ți pasă că intr-o zi
Pentru tine-mi va plăti...
Mintea de măr, încântată...
A ta stăpână-ntunecată
Va primi și ea răsplată
Pentru ce e vinovată...
Să îndure cazne multe
Cu dureri din suflet, mute
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criminalului Ion Ilici Iliescu și complicilor lui, și procurorilor de la Parchetul Militar: adevărul despre morții de la Revoluția din Decembrie 1989
După crunta dictatură,
Toți cu sufletul la gură,
Zeci de ani am așteptat,
Adevărul pur, curat,
Criminalii să plătească,
Pentru crima mișelească.
Adevărul n-am aflat,
Fi'ndcă voi l-ați îngropat.
poezie de George Budoi din Pamflete și satire (22 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctore, salvează-mă!
Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
și aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o curețe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepți și plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 125
Și ce folos c-o lectică am dus
Și c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus
Și de ruină am fugit mereu?
N-am văzut mulți care se ploconesc
Cum dările-și plătesc împovărați
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieți amărâți cu aer de bogați?
Nu; eu în suflet vreau să mă închin
Acesta e obolul meu curat
Nu e viclean, n-am pus în el venin,
Pe tine-n schimbul meu te-am preferat.
Să piei de-aici, denunțător mișel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre plată și suflet, adresa este: