Poezii despre poezie și taxi
poezii despre poezie și taxi.
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei
s-o sfârșești singur
în cavoul unei camere
fără țigări
sau vin
numai cu un bec
și cu o soba de fier,
cu părul sur
și bucuros că ai
camera.
... dimineața
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, polițiști,
frizeri, spălători de mașini,
dentiști, florari,
chelneri, bucătari,
șoferi de taxi...
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada lui Florin cel Snob
Sunt snob
iar votca eu o sorb cu paiul
și am un Modigliani în perete
constant
îmi vând la prieteni guturaiul
și port la șapcă pene de erete
Sunt snob
și nu mă culc
decât
doar cu domnițe
cu sânge princiar și busturi maxi
sunt invitat la show-ouri ce au fițe
și cumpăr pâine
zilnic
stând în taxi
Sunt snob
nu-mi place ceapa din Matache
și port șireturi galbene la ghete
[...] Citește tot
poezie satirică de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar țipa sub geamul meu cocorii - replică la poezia "De n-ar țipa atât de trist lăstunii" de Violetta Petre
Picamere lovesc în draci asfaltul,
Le simt în cord, în creier și în vine -
M-aș arunca pe geam, cu tot înaltul,
Dar nu știu ce te-ai face fără mine.
Te-am tot sunat, dar poate n-ai semnal,
Ți-am scris pe mail, pe facebook și pe foi
Și-aș adormi, luând extraveral,
De n-ar țipa vecina de la doi.
E miezul nopții, ploaia-ncet se cerne,
Închid, în fine, ochii-n lacrimi, triștii,
Și-aș adormi cu capul între perne,
De n-ar mai claxona taximetriștii.
Vecinii s-au mai liniștit, în fine,
Prin geamul termopan se-arată zorii
Și-aș adormi-n sfârșit, gândind la tine,
De n-ar țipa, iubindu-se, cocorii.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ophelia, bff
Când te-am luat de mână în taxi
am simțit degetele tale ca o prelungire a sinelui,
un adevăr cast și fragil, o victorie a mea să te pierd
și înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele
strânse în jurul dozei de bere irizau mici flame
care mă făceau să tresar și să dau răspunsuri tâmpite
despre renaștere, că drumul în sus și în jos e același, probabil
ca mângâierea, că numai prin persuasiune Adam s-a lăsat părăsit de Elohim
cu toate că singurul lucru care mă interesa era traseul flamei
în jurul gâtului unde o venă pulsa în sus și în jos
și m-am temut pentru tine, ani în șir te-am jelit,
dar acum știu că ea se apropie, ca o poetă de moarte,
și încerc, lovind cu degetele pe volan,
să-mi amintesc melodia ce sfâșia noaptea în care am plătit cursa.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
uneori mă-ntreb
din câți atomi e formată dragostea
de ce nu iubim cu plămânii
sunt nebunii înțelepții planetei
când viața e o fereastră virtuală
deschisă spre noi și noi dezamăgiri
fericirea un copil flămând
iar speranța a fugit cu ultimul taxi
oare ce mai rămâne
numărăm nepăsători bolile, planetele, poeziile, șosetele
și uităm să ne numărăm pe noi
singurul univers care contează
noi
care ne naștem limpezi și curați
adunăm suișuri și coborâșuri
dureri nerostite
accidente sufletești
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Democrația nu are vârf, tovarăși
ar fi bine să lăsați bălăngăneala asta imposibilă
de-a lungul și de-a latul istoriei
ce dracu nu ați mai jucat lapte gros niciodată
săriți cât mai aproape de veriga slabă
puneți presiune pe poeți
nu-i mai lăsați să umble singuri ziua
dați-le câte o muză sub acoperire
să le știe sărutul
să le măsoare visele dimineața
altfel să nu vă mirați că vor ieși din transă
și vor mai face o revoluție
democrația nu e niciodată scuzabilă
cum să vă fac să nu vă mai cereți inutil scuze
loviți cu realitatea crudă în fiecare vis
impozitați infinit tăcerile poeților
ele nu fac altceva decât să caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simț
al frumosului
al iubirii
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollinaire se plimbă prin satul meu natal
Nimicul
nu-i
totuși
un
răspuns
La
atâtea
întrebări
nerostite
ale
tăcerii
Doamne
și eu
tac
în
numele
tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (2 mai 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea este relativă (poem postmodernist)
Văd cum pașii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.
Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuțită dată de absența zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.
Un nor își clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,
ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranță, sunt existenți.
Mai mult decât atât, copacii înțeleg de ce sunt existenți.
Ei așteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheață. Vreau pașii mei înapoi, așa precum
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia ''Tu, iubește-mă, ca pe-un ultim amănunt!'' de Violetta Petre
Nu te mai cunosc iubito, căci la casă dai ocol,
Dar te stiu pe dinafară vânzătorii de la mall
Și soferii de taxiuri care te aduc când plouă,
Sau când vine dimineața și pe flori se-dună rouă.
Te-am găsit după chenzină dând târcoale la Chanel,
Când golit-ai foarte iute ce era in portofel,
Și-am plecat turbat spre casă sprijinindu-mă de gard
Când am constatat cu jale c-ai dat iama și la card.
Te-am gasit și la Mamaia pe nisip c-un matelot,
Și am observant cu ciudă că ești neagră peste tot,
Tipul te ungea pe spate și pe fese langă far,
Când te-am prins ai zis senină că e doar un salvamar.
Te-am găsit cu multă trudă și în munții cei făloși,
Ai urcat până la Babe, dar la braț erai c-un moș,
Un baștan local cu conturi sifonate de partid,
Dar mi te-ai jurat de mamă că era un simplu ghid.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre poezie și taxi, adresa este: