politică şi superlative

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România de pretutindeni

România nu-i o meserie
deşi românii
sunt
cei mai buni meseriaşi din afară
Acasă
mai au de făcut
încă multe şi mărunte
De pildă
politica
e un adevărat chin
Una-şi propun
şi alta le iese
după numărarea voturilor
Ca un făcut
Cine dă
şi cine
crapă de ciudă
la
ştiri

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (10 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare pentru un politician

Te zbaţi întruna, cică pentru ţară,
Pentru popor şi ca s-o ducem bine
Şi ne implori, pentru a câta oară?
Să te votăm cu râvnă doar pe tine.

Căci toţi sunt hoţi, iar tu ne-aduci belşugul
Mai c-ai jura, dar Biblia nu-ţi place
Şi îţi ascunzi cu grijă vicleşugul,
Dar scopul scuză orişice mijloace.

Noi însă ştim că ţie nici nu-ţi pasă
De amărâţi, de oamenii de jos
Cu toate-acestea, te votăm în masă
Că dintre toţi, tu minţi cel mai frumos.

Însă odată ce ţi-ai luat mandatul
Te-apucă brusc o mare amnezie,
Iar noi vedem din nou cum candidatul
Ne-a spus aceeaşi veche poezie.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

Eminescu-i bomba nucleară
România-i o explozie în lanţ
păi avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică ci danţ

România-i o explozie în lanţ
ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
a căzut maşina timpului în şanţ
hai să ne iubim cât nu-i târziu

Ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
şi aveţi un singur dor şi-o ţară
altă Românie Doamne nu mai ştiu
asta-i bomba noastră nucleară

Dacă poezia o să vă adoarmă
Eminescu-i cea mai tandră armă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla

tăcută şi goală stă
într-un colţ de cameră
era cu eticheta pe ea
pusă aproape pudic cam la jumătate
indica ce se cere într-o uniune
de state care controlează
ce trebuie să curgă dintr-o sticlă
verde transparent
golită de un gâtlej care se respectă
conţinutul dăunează grav sănătăţii
dar te ameţeşte după o stare
de euforie greu de descifrat
după golire eşti platon sau kant
sau nietzsche şi discuţi
cele mai importante subiecte politice
matematica nu are taine pentru consumator
sticla stă în colţ discretă
misiunea ei s-a încheiat
şi se simte singură şi stingheră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele meseriei

Îmi amintesc câteodată,
Din anii de ucenicie,
De-o vobă foarte-adevărată
Ce mi-o spuneau bătrânii mie,

Şi de atunci o ştiu, de-o viaţă,
Fi'nd românească de natură:
"O meserie se învaţă,
Dar totodat' se mai şi fură"!

Acuma eu, la teorie,
De nota zece-am fost mereu,
Ȋn schimb, la practică, urgie,
Păi, să mă ierte Dumnezeu,

Atâtea trucuri şi secrete
De la maeştrii mei din jur,
Cu câtă-ambiţie şi sete,
N-am fost în stare să le fur!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos de trăiri

nu am nici azi chef să schimb lumea
las asta pe seama politicienilor, liderilor religioşi, îndragostiţilor,
laureaţilor premiilor Nobel în literatură sau mai ştiu eu în ce...
să mă schimb pe mine şi lumea mea interioară
asta e tot ce contează...

uneori o carte bună şi un tril de păsărele
sunt cele mai mari fericiri pe care le poate avea omul

nu am azi chef să mă înalţ mai sus de constelaţii
las asta pentru ziua când îmi voi fi îndeajuns de mult de prisos
şi atunci voi explora frenetic toate galaxiile
când mă voi transfigura într-o licărire de stea

uneori e de ajuns să-l asculţi pe Bach
pentru a arunca o ocheadă paradisului

azi am chef doar de poezie în forma ei cea mai frustă
să creezi din nimic versuri, să adulmeci din neant cuvântul nefixat
să fii un mic creator pe lângă marele creator

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepii roşii

Douăzeci, douăzeci, Violinsa.
Cu limbă de şarpe pe spate
Sezând în genunchi în fapte,
Cărând salive de pretinsa...

Noastră politică cu ciumate
Sepii rosii recolorate!
În rujeole imunitate
Cărţilor în copii, moarte.

Cu conservele de azile
Cu nosocomiale pastile!
Cu reînvierile promise
Morţilor în electorale...

Circuri de dresare-n sare
Cu hârburi cu girofare!
Şi un moroi crezut de voi
Cel mai alb în ăst noroi...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădejdile unei dimineţi

Ştiri
cu hoţi calificaţi şi imunitate politică
talk show-uri şi ediţii neterminate
despre euro-puşcării interesante
în care hoţii sunt ctitorii acestor
mănăstiri pentru suflete evoluate
urmează ştirile despre războaie
că odată şi-oadată tot trebuie să înceapă
din reflexul de-a nu sta acasă am ieşit
nu-i corect să nu şti în ce parte s-apuci
pe drum am făcut un itinerar cu retur
pe muchia încrederii că voi adormi
uneori
îmi vine să strig
alteori
fără să vreau sughit
cel mai des
tac şi mănânc fără motiv
rareori mai visez
şi visez că alerg printre pomi de crăciun

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost anunţat

în timpul orei de biologie că fratele lui
murise în război ca toţi soldaţii
care se respectă şi mulţi colegi
au păţit la fel cu fraţii lor
nu-i mai scoteau de la ore
primea un bilet scris pe hârtia albastră
a instructorului de învăţământ politic
şi ţi se preciza că poţi părăsi clasa
dacă simţi nevoia. nici cel mai slab
coleg de înger n-ar fi recunoscut
în ruptul capului o astfel de slăbiciune
rămânea în clasă chiar dacă simţea
că e călcat de tren şi profesorul
îşi vedea de lecţie lui. iar colegii făceau
orice altceva
dar nu se uitau la tine. la început
nu avea lacrimi şi era în transă
rezista până noaptea. dar noaptea
plângea şi toţi din jurul lui plângeau
clase întregi de elevi plângeau în întuneric

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!