Poezii despre popularitate și timp
poezii despre popularitate și timp.
Acest poem se va autodistruge în... 10 9 8...
Acest poem se va autodistruge
În interval de doar câteva secunde.
Lucrurile lipsite de relevanță se evaporă.
Nu-mi pot aminti nici măcar propriul număr de telefon,
Ca să nu mai vorbim ultima poezie pe care-am scris-o
( E felul în care creierul se protejează?).
Întâlnind un om renumit, am încercat,
Dar toată popularitatea lui
Nu m-a ajutat să-i rememorez numele.
Din mintea ta, foarte curând, aceste cuvinte vor dispărea.
Am spus adevărul în titlu,
În scurt timp acest poem se va autodistruge.
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața sexuală a dromaderului
Viața sexuală-a cămiloiului este ciudată,
Și de multe ori sărmanul, vai, dă chix!
În momentele de-înflăcărare amoroasă
Se repede îndărătnic, berbecește, peste Sfinx.
Dar pasajul posterior al Sfinx-ului e-înfundat
Cu nisip adus de vântul din deșert. Din acest motiv
I-a crescut dromaderului în spate ditamai cocoașa,
Iar Sfinxul afișează-acel zâmbet enigmatic și parșiv.
NB. Cântec de cazarmă în Marea Britanie și SUA. Prin prin anii 1960-1965
a fost foarte popular în Los Angeles. De asemenea, cam în aceeași perioadă,
era cântat de echipa de rugby a Universității Indiana.
Există voci care susțin că versurile i-ar aparține lui Somerset Maugham.
poezie de Autor necunoscut-Anglia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dacă lui Cezar cel drept, de care asculta o lume,
Lui Augustus cel măreț sau lui Tiberius, mândrul împărat,
Nu le-ar fi plăcut să bea, atunci Bachus cel pus pe glume
N-ar fi făcut un vin atât de-învăpăiat.
Prinți, Regi, cântați pe-ale Franței și-ale Spaniei arene
Nectarul cel înmiresmat nespus,
Nectar care curge din fântana Hipocrene
Rubiniu precum mantia lui Augustus.
Amintiți-vă doar atât:
Toți oamenii au dreptul să-și înece amarul
Nu numai Cezar și să-și vândă ieftin, golind paharul,
Ziua ce de mâine. Dar, apoi, să nu le fie de mirare,
Dacă-i va durea lumina soarelui în ziua următoare.
John Dryden, 1631 1700
[...] Citește tot
poezie de John Dryden, 1631 1700, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superficialul
Ciudată-i moda, fals e stilul
Ce-și promovează-n sârg facilul,
Creând trunchiată calitate
Pretinsă-n popularitate.
Devotament e ipocrizie,
Exemplu de diplomație
În reușitele puterii
Predestinate strict averii.
Opozanți nu sunt adversari;
Se reciclând în demnitari
Mascați în zilnic rol de bal,
Pledând onestul teatral.
Opiniile sunt induse
În minți scurt-circuitat reduse
În subiecte comandate
De analiști... fabricând date.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cursă nedreaptă
Diferențele dintre noi par a fi atât de evidente, doar pentru că ne limităm la a percepe doar câteva elemente: potență financiară, popularitate, aspect fizic. Atât timp cât vom folosi aceste elemente drept repere în cursa pentru viața ideală', vor exista învingători și învinși. O cursă nedreaptă, în care marea majoritate a concurenților pleacă deja cu minim un handicap.
Furați de ritmul mereu alert al acestei curse nebune după succes', pierdem din vedere un lucru esențial: faptul că viața se întâmplă acum.
Poate ai auzit deja despre Conștiință', Sine' și multe alte nume ce au fost date acestei părți fundamentale din noi. Dar ce legătură are asta cu momentul prezent, și de ce este promovat ca fiind cel mai important lucru de către cei ce au servit de-a lungul vremii drept învățători?
Motivul este surprinzător de simplu, putând să-l intuiești de unul singur dacă pui pauză alergăturii pentru câteva secunde. O poți face chiar acum, parcurgând aceste rânduri - ascultă foșnetul din jur, mulțimea de sunete ce se îmbină surprinzător de armonios, având în vedere cât sunt de diferite; privește cât de multe culori împodobesc ceea ce tu numești realitate', unele reci, altele calde, unele pronunțate, altele fade, pierzându-se unele-n altele, pentru a da naștere unui tablou neprețuit, al cărui autor nu poate fi numit; simte cum aerul îți mângâie nările cu o atingere ca de cașmir, insuflând viață plămânilor și astfel animându-ți corpul.
Acum revino aici, la tine.
Poți spune oare tu, cu siguranță, că cel ce parcurge aceste rânduri, s-a născut, și va muri?
Poți spune oare tu, cu siguranță, că cel ce își reflectă chipul în râul cu apă clară al acestor cuvinte, e condamnat la judecată?
Și în final, privește-l pe acesta direct în față.
Oare pe chipul său, nu se-mpletesc aceleași culori ca cele pe care le-ai privit și mai devreme?
Oare în corpul său, nu se joacă aceleași sunete pe care le-ai ascultat și mai devreme?
Oare acei curenți ușori de aer pe care i-ai simțit, pun vreo condiție? Nu se dăruiesc ei oare, oricui are nevoie, indiferent de nume, limbă sau trecut? Și dacă ei fac asta, tu de ce nu le-ai urma exemplul?
Vezi tu, prieten drag, alergătura aceea nebună, ce acum pare a fi departe, de parc-ar fi pe Lună, e doar imaginație - propria noastră creație. Ea nu există aici, unde nu ne putem întrece, pentru că pașii noștri merg la unison; unde nu putem țipa mai tare unii decât alții, pentru că împărtășim cu toții același glas; și unde, nu mai există învingători și învinși, ci doar obiective îndeplinite, sau încă nu.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre popularitate și timp, adresa este: