Poezii despre prejudecăți și viață
poezii despre prejudecăți și viață.
Înțelegere
Las lumea să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ți cu noroi
În fața idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc
M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist
În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeți ne-om despărți
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Lermontov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuvintele noastre se iubesc cum noi nu vom ști
oricum nu e niciodată loc pentru ceva mai mult
într-o viață plină de prejudecăți și mitinguri albe
născute moarte dintr-o suflare bleagă de moluscă
pe când poezia mea te iubea ridicând piramide la cer
într-o frumoasă lume de muzică și licurici
fără nicio obligație
pur și simplu
ca pe un răsărit observabil
între noi aerul pășește ca un balerin
să nu cumva să strice magia cuvintelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte către mine
Tu vrei ca noaptea să te lumineze,
În neguri pline de suspine și tumult,
Ai vrea ca soarele să-ți țină umbră,
Și să trăiești acum în vremuri de demult.
Urcat în munți pe culmea disperării,
Spre Valea Plângerii grăbit cobori,
Alunecând prin jnepenii frustrării,
Te prăbușești visând că zbori.
Vrei să fii liber închizându-te în tine,
Ca într-o cușcă făcută din prejudecăți,
Vrei să iubești profund pe orișicine,
Având inima frântă în sute de bucăți.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea...
Iubirea-i tema veșnic vie,
Ce a schimbat mentalități.
Au încercat mulți s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăți.
Un dar divin primit de om
În zorii dimineții,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieții.
Nu poți trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veșnic o ieșire,
Alta, decât ți-a fost dată.
Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.
[...] Citește tot
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cer fragmentat într-un orizont orizontal sau poem despre celălalt eu care a murit
într-o solidaritate suspectă
prejudecata mea este un portret din flori
căzut în partea a doua a calvarului
pentru că și identitățile se pot naște din mai multe mâini
la fel cum se nasc copiii din mai mulți bărbați
în fiecare zi scriu tiranul din mine
până i se întunecă toate celulele
și în fiecare noapte sunt ziua care a trăit
așa că omule
prietene
dumnezeule
nici nu ai idee ce greu este să te ascunzi de tine
în tine
nimicul este o încăpere în care plouă
știai asta?
poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegere
Las' gloata să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ți cu noroi.
Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;
M-afund, făr' să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.
Și prețuim în viața toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minți noi niciodată
Nici alții-a ne minți nu pot.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Lermontov, traducere de Aurel Rău
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipitor de sine...
Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie folosește lumii
și nicidecum mie...
Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alții, nu și pentru neantul
din inima mea.
Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte și de viață,
iar pe domnișoare
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecățile virginității și
de prăpastia necunoașterii gramaticii
limbii române...
Sunt un risipitor de sine
înduioșat de soarta aproapelui
și departelui meu...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galactice seninătăți
fermecate răsărituri, vaste seninătăți
bucurii câștigate în lupta cu timpul
dezrădăcinez din temelii prejudecăți
pulsația luminii înveselește chipul.
clarități de raze îmi mângâie obrazul
viața în lumina mă umple de sevă
viziuni mirabile fecundează extazul
la școala timpului visele se relevă.
sunt momente ce deschid drumurile ființei
și-au transformat tristețile în rapsodii
fluidități transparente curg în fața căinței
mă înfruptez cu foame în câmpul cu rodii.
îmbrățișez infinitul cu vise ardente
avântul meu albastru străbate continente.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfetnicii
În zadar e împăratul însoțit de cărturari,
Sfatul lor nu îi străbate preconcepțiile tari,
Orice vorbă înțeleaptă e de-a pururi irosită
Ca o perlă minunată în fântâna împietrită...
Stavros știe taina vieții și a nobilei trăiri,
Diotima dă făgașul luminoaselor iubiri,
Delius dezleagă sensuri și din harfe și din arte,
Nisimos tălmaci destoinic e consemnelor din carte.
E tristețea lumii ăstei, cine-o vrea să n-o-nțeleagă
Când s-a ridicat la tronu-i în splendoarea ei întreagă.
Numai cine nu domnește are mintea luminată,
Numai cine zace-n temniți inima desferecată.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubirea
Eu am crezut, de când mă știu, și am simțit și-am vrut și am iubit
Ca, pestetot, pe unde am umblat, să am ceva de spus, de luat, de dat!
Eu am pretins, de când mă știu, că, a zidi iubirea, mi-e datorie castă,
Fără putință de refuz, prejudecăți, tăgadă, pretext de inutilitate!
Ca și cum Fericirea ar fi iubirea însăși, Omul etern, credința, viața!
Dar dac-ar fi ca, toate-acestea să nu mai dea speranței niciun credit,
Și, mâine, între oameni, inoportună să devină, iubirea pe Pământ...
Și, dacă singur-aș citi, cândva, îndemnuri la iubire, bunătate, omenie
Și, nimeni să nu mai vrea să-adune în ființă Fericirea, fir cu fir,
Ca și cum astăzi, Omenirea n-ar mai avea oameni adevărați pe Tera,
Eu, totuși, aș rămâne-aici să dau, să întregesc, să cred, să împlinesc!
Aș sta aici etern, să semăn, să plivesc, să recoltez grăunțe proprii!
Dar, când efemeritatea, inutil, bizar m-ar sechestra eternității,
Țărâna-mi, ireversibil, coagulant, credibil s-ar preface în iubire!
Ca și cum, doar iubirea ar fi utilul, legitimul sentiment al omenirii!
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prejudecăți și viață, adresa este: