Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

prejudecăți și viață

Poezii despre prejudecăți și viață

poezii despre prejudecăți și viață.

Înțelegere

Las lumea să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi
Prejudecata omenească
Arunce-n cale-ți cu noroi

În fața idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc,
La fel cu tine gândul nu mi-i
Nici să iubesc nici să urăsc

M-afund fără sa caut rostul
În chefuri nici voios nici trist
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Dar pentru sufletu-mi exist

În larma lumii ne-ntâlnirăm
O zi ca orice altă zi
Fără de bucurii iubirăm
Fără tristeți ne-om despărți

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Tudor Gheorghe Calotescu

Cuvintele noastre se iubesc cum noi nu vom ști

oricum nu e niciodată loc pentru ceva mai mult
într-o viață plină de prejudecăți și mitinguri albe
născute moarte dintr-o suflare bleagă de moluscă
pe când poezia mea te iubea ridicând piramide la cer
într-o frumoasă lume de muzică și licurici
fără nicio obligație
pur și simplu
ca pe un răsărit observabil

între noi aerul pășește ca un balerin
să nu cumva să strice magia cuvintelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte către mine

Tu vrei ca noaptea să te lumineze,
În neguri pline de suspine și tumult,
Ai vrea ca soarele să-ți țină umbră,
Și să trăiești acum în vremuri de demult.

Urcat în munți pe culmea disperării,
Spre Valea Plângerii grăbit cobori,
Alunecând prin jnepenii frustrării,
Te prăbușești visând că zbori.

Vrei să fii liber închizându-te în tine,
Ca într-o cușcă făcută din prejudecăți,
Vrei să iubești profund pe orișicine,
Având inima frântă în sute de bucăți.

poezie de din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea...

Iubirea-i tema veșnic vie,
Ce a schimbat mentalități.
Au încercat mulți s-o rescrie,
Trecând peste prejudecăți.

Un dar divin primit de om
În zorii dimineții,
Ce l-a făcut nemuritor
În marea dramă a vieții.

Nu poți trăi fără iubire
În lumea noastră zbuciumată,
Căutând veșnic o ieșire,
Alta, decât ți-a fost dată.

Iubirea este trup plăpând,
Încorsetat de vină,
Având la bază doar un gând,
O simplă rădăcină.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un cer fragmentat într-un orizont orizontal sau poem despre celălalt eu care a murit

într-o solidaritate suspectă
prejudecata mea este un portret din flori
căzut în partea a doua a calvarului
pentru că și identitățile se pot naște din mai multe mâini
la fel cum se nasc copiii din mai mulți bărbați

în fiecare zi scriu tiranul din mine
până i se întunecă toate celulele
și în fiecare noapte sunt ziua care a trăit
așa că omule
prietene
dumnezeule
nici nu ai idee ce greu este să te ascunzi de tine
în tine

nimicul este o încăpere în care plouă
știai asta?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înțelegere

Las' gloata să disprețuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ți cu noroi.

Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerșesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;

M-afund, făr' să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.

Și prețuim în viața toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minți noi niciodată
Nici alții-a ne minți nu pot.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Aurel Rău
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Risipitor de sine...

Sunt acel teoretician a fericirii
a cărui teorie folosește lumii
și nicidecum mie...

Poezia mea e o terapeutică pură
pentru alții, nu și pentru neantul
din inima mea.

Prin ea, am eliberat oamenii
de frica de moarte și de viață,
iar pe domnișoare –
de tulburările sufletului,
de stupiditate, de resemnare,
de prejudecățile virginității și
de prăpastia necunoașterii gramaticii
limbii române...

Sunt un risipitor de sine
înduioșat de soarta aproapelui
și departelui meu...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Galactice seninătăți

fermecate răsărituri, vaste seninătăți
bucurii câștigate în lupta cu timpul
dezrădăcinez din temelii prejudecăți
pulsația luminii înveselește chipul.

clarități de raze îmi mângâie obrazul
viața în lumina mă umple de sevă
viziuni mirabile fecundează extazul
la școala timpului visele se relevă.

sunt momente ce deschid drumurile ființei
și-au transformat tristețile în rapsodii
fluidități transparente curg în fața căinței
mă înfruptez cu foame în câmpul cu rodii.

îmbrățișez infinitul cu vise ardente
avântul meu albastru străbate continente.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfetnicii

În zadar e împăratul însoțit de cărturari,
Sfatul lor nu îi străbate preconcepțiile tari,
Orice vorbă înțeleaptă e de-a pururi irosită
Ca o perlă minunată în fântâna împietrită...

Stavros știe taina vieții și a nobilei trăiri,
Diotima dă făgașul luminoaselor iubiri,
Delius dezleagă sensuri și din harfe și din arte,
Nisimos tălmaci destoinic e consemnelor din carte.

E tristețea lumii ăstei, cine-o vrea să n-o-nțeleag㠖
Când s-a ridicat la tronu-i – în splendoarea ei întreagă.
Numai cine nu domnește are mintea luminată,
Numai cine zace-n temniți – inima desferecată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar iubirea

Eu am crezut, de când mă știu, și am simțit și-am vrut și am iubit
Ca, pestetot, pe unde am umblat, să am ceva de spus, de luat, de dat!
Eu am pretins, de când mă știu, că, a zidi iubirea, mi-e datorie castă,
Fără putință de refuz, prejudecăți, tăgadă, pretext de inutilitate!
Ca și cum Fericirea ar fi iubirea însăși, Omul etern, credința, viața!
Dar dac-ar fi ca, toate-acestea să nu mai dea speranței niciun credit,
Și, mâine, între oameni, inoportună să devină, iubirea pe Pământ...
Și, dacă singur-aș citi, cândva, îndemnuri la iubire, bunătate, omenie
Și, nimeni să nu mai vrea să-adune în ființă Fericirea, fir cu fir,
Ca și cum astăzi, Omenirea n-ar mai avea oameni adevărați pe Tera,
Eu, totuși, aș rămâne-aici să dau, să întregesc, să cred, să împlinesc!
Aș sta aici etern, să semăn, să plivesc, să recoltez grăunțe proprii!
Dar, când efemeritatea, inutil, bizar m-ar sechestra eternității,
Țărâna-mi, ireversibil, coagulant, credibil s-ar preface în iubire!
Ca și cum, doar iubirea ar fi utilul, legitimul sentiment al omenirii!

poezie de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prejudecăți și viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook