Poezii despre prezent și teatru
poezii despre prezent și teatru.
Același drum
A trecut vara toridă
Ca un semn de exclamare
A venit toamna ursuză
Ca un semn de intrebare
Și iubirea ta fierbinte
Ce m- a dus ieri în extaz
Diluată-i azi in puncte
Pot sa plâng sau să fac haz
Dar eu sunt cam realistă
Iau o carte de Voltaire
Si-un bilet mâine la teatru
Să il văd pe Moliere
Trist un zambet se ascunde
-Tu pe cine păcălești?
Zilele devin mai scurte
Nopțile nu sunt povești
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz volatil
iubitul meu astăzi dansez pentru tine
un cadril căci mă simt o prințesă
lumini angelice îmi joacă în retine
fericirea în roz e joc dintr-o piesă.
în teatrul toamnei mele sunt actor principal
mi-am învățat rolul din scenarii de viață
emoții nonșalante plutesc pe mare val
cu căldura inimii topesc nori de ceață.
iubitul meu astăzi cânt pentru tine
secretul fericirii l-am furat de la zei
hai să bem elixirul astei zile senine
să-i plămădim dragostei noastre temei.
iubitul meu azi îți mai scriu un poem
toată melancolia se-nfășoară în ghem.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie real
Frig gros se plimbă între noi,
Încă nu-i zăpadă, dar nu-i nici noroi,
E mult prea ieri, ca la azi să ne gândim
Și multă ceață, nevăzând să mai trăim.
A venit Decembrie și parcă le convine,
Acum își pot ascunde fețele meschine,
Sub fulare, geci sau căciuli de iarnă,
Păcat căci sunt reci dincolo de haină.
Miros de sărbători parcă îmi vine,
E timpul ca toți să fie buni cu mine,
Ce teatru ieftin și lipsit de cortină,
Un an hulit și doar o zi nu-s de vină.
Dar e frumos, căci lumea se mai schimbă,
Până și bogații, hoții ori tâlharii de vrei,
Pun copiilor săraci ascunsă sub limbă
O bomboană, din multele ce au furat ei.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (12 decembrie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scena vieții
A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat și eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu și atât,
Fără nici un șiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i șochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu știu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i așa că viața-i scenă?
În care sunt un biet actor
[...] Citește tot
poezie de Andrada Brîndușa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgindu-mă
Mai întâi, învață-ți replicile
nu forța nimic,
totul în noi e ademenire.
Între timp voi tivi preșul întins
în odaia mirosind a mirt-
e unicul privilegiu de care-mi voi aminti
surâzând.
În jur, toate s-au rânduit
într-un decor de teatru fabulos.
E drept, pe ici pe colo
se mai poate schimba câte ceva
însă la ce bun
când și azi
șarpele casei stă nemișcat
peste piciorul mesei,
la care cu uimire
am deprins egala bătaie
a metronomului.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă la statuia lui Caragiale
Mărire vouă, lupte seculare
Ce-aproape cinci decenii ați durat!
Obscuritatea în sfârșit dispare
Și-un soare radios s-a înălțat.
Lui nenea Iancu i-am turnat statuie
Ce mândră o să-nfrunte vânt și ploi.
Demers mai drept decât acesta nu e,
Căci el întâiul ne-a turnat pe noi.
Ne-a intuit genetica matrice
În care toate se aștern și curg.
Mai bine altul nu le poate zice
Decât le-a zis bătrânul dramaturg.
Zadarnic vreme trece, vreme vine
Sub ochiul lui departe văzător;
Prin el trecutul în prezent revine
Și calcă triumfal spre viitor.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Cazimir (19 decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Son et cetera
de-așa natură-i timpul spre a trece
gonindu-l azi spre mâine gându-n teatru
ci ieri e-a nălucirii idolatru,
în zidul amintirii piatra-i rece
strigând spre Dumnezeu în văzul patru
havuzul cel cu lacrimi să ne sece
sunt îngeri stinși în tainele zevzece,
sub măr adie lut ofiolatru
e clipa cununată-n nunți de șarpe
veniri de tine cu amor atest,
muriri ni-s însă-n carne monocarpe
de-ți dau la sărutare buze rest
aud iubirea-ntemnițată-n harpe
și mă cuprind cu șoapta-n fapt acest
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul de păpuși
Teatrul de păpuși va aduce vouă pe scenă
câte o piesă nouă.
Când veniți la teatru, sigur vă amuzați.
Dar și lucruri noi, aici învățați.
Piesa poate începe.
Gongul a bătut.
Păpușile aduc pe scenă un basm cunoscut.
Când suntem copii, adesea visăm
spiriduși și zâne, eroi din povești,
ce fac fapte bune.
Animăluțe, prinți, prințese și pitici
astăzi pentru voi au venit aici.
Toate sunt păpuși, care au prins viață.
Meșter, păpușarul a făcut magie
cu un fir de ață.
Timpul repede a trecut.
A căzut cortina și în sală,
s-a aprins lumina.
Dar anii vor trece, vom fi și noi mari.
Poate dintre noi, unii vor alege
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața la ruletă
Când bunul simț azi nu-i ce-a fost odată,
Iar ideal e să întreci măsura,
Ca iedera se-nalță impostura
Și-obrăznicia poartă chiar cravată.
Cu masca pe figură e natura,
Speranța pare-o navă eșuată
Și-n nesfârșita mare-nvolburată
Rămân pe val doar cei ce dau cu gura.
Mișcați de sfori, cu-o morgă teatrală
Valeții prinși de febra-nchipuirii,
Înghesuiți la masa fericirii,
Ca într-un joc, plusează cu-ndrăzneală,
Deși sunt slabi la tabla înmulțirii
Și tari doar când e vorba de-mpărțeală!
poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatru cunoscut
tăceai pe alb cuvântul care cheamă,
ți-era în sâmbure de fructe veste
ca flori morminte-s în grădini funeste
ce cresc în gândul tău spre ieri în teamă.
când mâine îți va fi doar de poveste
căzând în amintire, sânge-aramă,
sămânță-i azi ființei încă-n poamă
doar fum de-adie-n pipele celeste.
râzând a teatru-n vămi adiacente
se deschideau corole de sicriu
în pielea ta iubire-n pace-ți scriu
și coborând tăcerea în placente.
interioarei zări nu-i da pricină
în raclă cu odaia mea vecină...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și teatru, adresa este: