prietenie şi timp

Prietenul meu bun

Când am venit pe lume,
am ales să-mi fie prieten timpul.
Pentru că s-a dovedit a fi un prieten bun,
l-am luat de mână şi nu i-am mai dat drumul,
decât numai după nouăzeci de ani şi mai bine.
Asta da prietenie.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul

Prieten ai şi vesel râde,
Cât timp norocul îţi surâde;
Norocul când te duşmăneşte,
Prietenul te părăseşte.

poezie de George Budoi din Prietenia şi Duşmănia (21 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţa

Înflorea în gol lumina ca o floare
cu rădăcinile uitate în lună.
Eu eram prietenul tău de uitare,
tu erai uitarea ce mă ducea de mână.

poezie clasică de Vasile Dobrian din Arhipelag (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul pledează pentru vechii amici

Deşi acum eşti plin de strălucire
Şi de mulţime eşti apreciat,
Iar noi prieteni îţi aduc cinstire,
Tu să nu fii hain, nici îngâmfat,
Ci de-ai tăi vechi amici îţi aminteşte,
Că timpul trece ca un val rebel,
Iar frumeseţea ta se ofileşte
Şi doar în ochii lor rămâi la fel.

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feţele

printre feţele prietene
apare uneori câte una
frumos încruntată
aşa cum e luna
când e plină de sine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna, cea mai bună prietenă a mea
Se uită nedumerită:
Cine mai poate sta
Între dor şi femeia iubită?

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul meu prieten...

Singurul meu prieten şi oaspete,
este timpul.
Stăm împreună la taifas
şi la masă.
Asta, vreo optzeci de ani şi mai bine.
De la masă, eu mă ridic primul,
el rămâne.
Din viaţă, eu plec primul,
el rămâne. E nemuritor.
Fiindu-mi bun prieten nu-l duşmănesc.
Ferice de el!

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei prietene virtuale

ne cunoaştem de-o secundă...
nu rămânem împreună
să ne pierdem noi în marea de prieteni plutitori
ba cu ochiul în adâncuri
ba cu tălpile în nori?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din cor

De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viaţa noastră şi-al ei chin;
Prieteni ai mei, nu ştiţi, habar n-aveţi voi
Despre-întunericul din anii care vin!

poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Douăzeci de ani

Am douăzeci de ani şi mă exprim
Într-o odaie de hotel, spre seară
Stăm împreună, cei ce ne iubim
Înfioraţi de iarna de afară,
De ce să mint, prietenii mei nu-s,
Dar vuiet la fereastră dă târcoale...
Închipuirea-mi numai v-a adus
Prieteni dragi, pe scaunele goale,
Dau un ospăţ - am douăzeci de ani.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!