Poezii despre primăvară și rândunele
poezii despre primăvară și rândunele.

Rândunica a sosit
Rândunica a sosit,
Primăvara vine,
Iată mugurii-nverzesc,
Grâdinițele-nfloresc
Tot e viu și-ntinerit
Câci e cald și bine.
Ger, zăpadă, tot s-a dus,
Primăvara vine!
Răsărit-ați mândre flori,
Si prin zâri se văd cocori,
Verde-i jos, senin e sus
Câci e cald și bine.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica poem diamant
Cu
trupul mic
ca o săgeată
brăzdând cerul în viteză
se întoarce primăvara în țară
revenind la cuibul ei
după o lungă
și istovitoare
călătorie.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară și de toamnă
De toamnă și de primăvară mi-este frică.
Nu pentru mine. Pentru voi.
Atunci, deodată, te poți transforma în rândunică
sau într-un tremurător trifoi.
Atunci se rărește pânza a ceea ce ne ținea
împreună pe noi toți, chiar necunoscuți,
și prin ea zărim o pleopă sau o stea,
o silabă tremurătoare de la cei deveniți muți.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aștept să se rentoarcă
Și visurile mele.
Când viața pare mai frumoasă
Și mai lipsită de suspine,
Eu tot aștept să se rentoarcă
Și visele-mi senine...
Se duce vara... și se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce prospețimea florilor a trecut (fragment)
După ce prospețimea florilor a trecut pe lacul de vest este plăcut,
În urmă mai rămân o vreme răni roșii,
Puful de bumbac plutind ca o pâclă,
Liziera de sălcii plângând în vântul însorit.
Se aud triluri și cântece, apoi tăcere, oaspeții pleacă.
Încep să simt deșertul primăverii,
Lasă perdelele să cadă iarăși;
O pereche de rândunele se îndreaptă spre casă prin ploaia măruntă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
eu sunt litera
tu ești tăcerea
amândoi formăm necuvântul
tu ești aerul
eu sunt adierea
amândoi formăm vântul
tu ești prima rândunică
eu zborul
amândoi formăm primăvara
eu sunt pământul
tu roua ierbii
împreună mormântul
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Pășește ușor. Rân-du-ne-le-lee... (!)
Rândunelele s-au încurcat
în părul vălurind
al călugărițelor.
Peste spinările orizonturilor
se despletesc culori abandonate
peste umăr.
E ora înaltă!
Se-așează nimb peste toate
și-n aer plutesc
lungi poduri zburătoare.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Unde urmărește întristata liră flautul săltăreț?
În josul șesurilor vaste cu cireși înfloriți, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrânește fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârșite.
Prințesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te și te rotește până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperișului aud un oftat prelung.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce apus
Trilul cald al rândunicii
Ofilește fiorul fricii...
Ce-i in inimă ascuns
După dulcele apus.
Apusul cald de primăvară
Nu-i deloc, deloc, povară...
Soarele ascuns sub stele
Creionează visele mele.
Și mă-ntreb stăruitor
Oare visele chiar mor?
Oare nu sunt ele vii
Și după ce ne-om trezi?
Visele-s povești nespuse
Doar de inimă conduse
Pe tărâmul care....
Mai mereu prinde culoare.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre primăvară și rândunele, adresa este: