principii şi religie

* * *

dincolo de abstracţiunea de principiu
a unei conjuncţii atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere şi de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înţeleg eu să fiu fericită!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Isaac Newton

Aici este înmormântat Sir Isaac Newton, nobil,
care, prin puterea unei minţi aproape divine,
prin principiile matematice elaborate de el,
a explorat evoluţia şi formele planetelor,
traiectoriile cometelor, fluxul şi refluxul mărilor,
a deosebit razele de lumină, şi, ceea ce
nicio altă minte savantă nu şi-a imaginat până atunci,
proprietăţile culorilor produse de lumină.
Sârguincios, inteligent şi credincios în expunerile sale
despre natură, antichitate şi Sfintele Scripturi,
el a dovedit, cu ajutorul filosofiei sale,
măreţia Dumnezeului atotputernic şi bun, exprimând,
în maniera sa, simplitatea Evangheliei.
Să se bucure muritorii că a existat această podoabă
a speciei umane. S-a născut la 25 decembrie 1642,
şi a murit la 20 martie 1727.

epitaf de G.L. Smyth din Monumentele şi geniile Catedralei Sfântul Pavel şi Mănăstirii Westminster (1826)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broderie de cuvinte

nu tulbur izvorul cu suspinele mele
mă rostogolesc în iarbă rourată
esenţele luminii le adun din stele
broderie de cuvinte este lumea minunată.

aud glasuri ce vorbesc de Dumnezeu
mă salvează din chinul tristeţii
veneraţii pure port în sufletul meu
lucidităţi perfecte în braţele nopţii.

Dumezeu mă umple cu principii ideale
mă ridică în magie cu înţelepciune
revelaţii absolute se urcă pe spirale
alungă durerea prin sacră rugăciune.

gânduri răspândite pe reţele sociale
nu le-am lăsat să ardă în negru tăciune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În universul fericirii

Dumnezeu mă umple cu principii absolute
purifică ideile îmi dă înţelepciune
mă pune în lumina iubirii revolute
pot să alung durerea prin sacră rugăciune.

nevoi conceptuale le împlinesc mereu
cu visul meu suprem cuceritor de stele
sufletul soarbe raze la ceresc dineu
se umplu de miracol mădularele mele.

spiritul se sfinţeşte în credinţa justă
cumulează splendori magie la tot pasul
mă poartă-n veşnicie speranţa augustă
cu sute de poeme voi străbate atlasul.

cerul mi-e aproape cărarea nu-i îngustă
în universul fericirii călăresc pegasul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea divină este piatra nestemată

Iubirea divină este o piatră nestemată,
Care-l face pe om să nu se despartă
De Bunul Dumnezeu, de aproapele lui...
Iubirea-i veşnică şi-n viaţa Fiului!

Principiul iertării este dulcele cuvânt,
Îl face mult mai puternic pe orice sfânt,
Cele zece porunci prezente în toate,
Să fie preţuite ca nestemate!

Iubirea să învăluie planeta,
Generaţiile să-şi predea ştafeta,
Fără iubire viaţa nu ar exista,
De nu ar fi iubire, nu am persista!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viii şi morţii

O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.

Tot regula te-ndeamnă să te porţi
Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete şi suferinţă,
Tu întăreşte-te-n credinţă
Şi rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepseşte bunul Dumnezeu...

De altfel dogma-nvaţă pe mişei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle şi fierul
I le-a trimis spre pocăinţă cerul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La trecutu-ţi mare..."

"La trecutu-ţi mare..."

Istoria de fapt stă singură-n picioare,
Vreo ţară nu ne-a-nvins oricât de agresoare.
Cu noi ne-am bătut şi ne-am învins mereu singuri,
Iar vârsta ne-o hrănim stupid cu-aceleaşi linguri.

Alţi sfinţi ne procurarăm cu sărbători cu tot,
Sunt mult mai iertători şi strălucitori în scrot.
Brâncoveanu cu fiii muri pentru ţară,
Dar sfinţii de import nicicum nu au să moară.

Scăpaţi de principii, şi dezlegări la avort,
Ne înghesuim confuz cu toţii la export;
Avem paşaport şi raport acoperitor
25 litri alcool pe cap de locuitor.

"La trecutu-ţi mare", urez " mare viitor"!
Dar unde îţi e prezentul, somnoros popor?
Cu sute de biserici, popor lacrimogen

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (2 noiembrie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic mi-i Plato, totuşi, adevărul...

Amic mi-i Pláto, totuşi, adevărul
E mai presus de toţi prietenii din lume.
De l-aş trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, şi-n agora-i putred mărul?

Nu poţi căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ţi ţii mestecând la gume.
Sus-puşii-şi schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-şi schimbă părul.

De veacuri fierbe viaţa în cetate.
Fărăştiinţa trece în ştiinţă.
Retórii-şi vând ideile în rate:

Suiş - căderi, fiinţă – nefiinţă,
Infern – eden, putinţă – neputinţă...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În leagănul luminii

înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrăneşte
vaste clarităţi curg de la Dumnezeu
absoluta creaţie în mine doineşte.

în goluri de viaţă gândurile cresc
fericirea ca tristeţea sunt lecţii de viaţă
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceaţă.

avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorinţe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.

cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psaltir

la poarta paradisului se aud armonii
un dans în lumină întru veşnicie
ore fără necazuri şi fără demonii
când fericirea lumii are trăinicie.

credinţa mea atinge punctul culminant
Dumnezeu locuieşte şi în sufletul meu
dezleagă timpul de coşmar terifiant
la viziuni supreme mă inspiră mereu.

nutresc conceptul graţios al nemuririi
o lume fără timp şi fără de durere
melancolia îngerilor ca o lege a firii
noianul de speranţe cules din emisfere.

intervenţia divină în principiul iubirii
ce voalează căderile din sfânta înviere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!